Ce se petrece în România împiedică orice scăpare spre nobilul îndemn biblic, cel cu mila și obrazul. Ne-am băgat slugă la toboșarul kaiseresc, împrumutând de la acesta doar ce era pe gustul și plăcerea micii burghezii din comunism: samavolnicia, disprețul, ura, golănia ușoară. Ce înseamnă? Urmăriți-l dansând pe domnișorul liber profesionist, în sensul că n-are nicio profesiune, Ludovic Orban. Urăște ce iubea „kaiserul” Hitler, gruparea oamenilor simpli, a muncitorimii, și iubește ce ura Hitler, pe străinii de altă etnie, se scălâmbâie, îmbrăcat ca un papițoi, vorbește ca un avocat de trei parale – ca idolul său din Deal, fără cap, coadă și consistență umană.
Poporul care-l dospește n-a cunoscut revoluția burgheză, de cea comunistă s-a dezis, micile revoluții, câte au fost, au fost forme fără fond. Continuă să se scalde în băltoacele lăsate de feudali, nici aceștia excesiv de autentici, cu idoli de felul fanariotului cu narghilea, Andrei Pleșu, cel mai spălat dintre dânșii.
Și pentru că spre piscul cu valori eterne, dintre acelea de care noi n-am avut parte, este nevoie de o revoluție radicală,Occidentul are dreptate, nu poți primi în salon orice mitocan cu aere de burghez, precum orbanii liberali, dacă nu este măcar laș și docil, precum bulgarul. Și-a găsit, bunul de el, printre actorași, intelectuali închipuiți, pierde-vară, semidocți, îmbogățiți pe puncte, tineri idealiști care asemenea „unui pian nebun își închipuie că pot cânta singuri”, pe unul care să dea toate câte sunt ale unei țări libere – suveranitate, demnitate, bogății naturale – pe o punguță cu doi bani, și să strige cu-cu-ri-gu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.