Spectacolul din Guimaraes începea să ne amorțească trupurile și să ne întristeze sufletele. Și după ce și nădejdea își încetă lucrarea, măsurând primejdia vădită, ne-am mutat ranchiuna pe bieții comentatori care nu încetau să miluiască echipa localnică în ciuda evidenței că băieții aceia nu învățaseră încă să nimerească poarta. Norocul nostru proverbial. Dar, iată, arbitrul făcu dreptate – lucru rar în lumea de azi. Descoperi un penalty. Parcă înadins să fie la înălțimea lui Gigi Becali, a emblemei capitalismului românesc. Regele e mort, trăiască regele! Fără emblema sa aurită din cap până-n picioare, realitatea de lângă noi, în ciuda întunericului din jur, începea să se lumineze. Deci, se poate! Mogâldeața cu mătănii la gât, în mâini și-n cuget începea să se îndepărteze și să se micșoreze cât un răhățel de oaie. Să fie oare într-un ceas bun? România asta betegită de vremurile la care am râvnit primea un semn. Să-l facem să fie din cele bune!
Noapte albă cât negrul lui Becali
de Nicolae Cristache pe 30 august 2019 1112