– România nu mai există, nici măcar aceea subdezvoltată. O țară jefuită, demolată bucată cu bucată. Răzlețită în insule de prosperitate efemeră.
– Războiul lui Iohannis împotriva PSD a consfințit înfrângerea unui nebun care se credea Dumnezeu, împreună cu suportul său, partea născută slugă în familia românească.
– Au învins consilierii, serviciile, găștile care au diagnosticat nevoia de schimbare. Producțiile omenești ale acestora sunt fie intelectuali de salon, gen Adrian Papahagi, fie boieri cu narghilea, gen Andrei Pleșu.
– Au câștigat partidele fabricate în laboratoare: USR și AUR. Primii, cu șefi spălați, dar lacomi de putere, fără caracter și ouțe; ultimii, doar cu niște scursuri, din ce s-a mai găsit, când Iohannis s-a lansat sinucigaș pe tobogan.
– Presa, învingătoare după ’89, s-a diluat și împrăștiat în copii ale publicațiilor tabloide, fabricate de șarlatani, cu un scop unic: profit prin audiență.
– În noaptea alegerilor au ieșit la lumină câteva feluri de gazetari-comentatori. Cei puțini, pe care talentul și spiritul de inițiativă i-au aruncat în direcția bună a evoluției, dar cărora creierul îngust și interesele mărunte nu le-au permis să înțeleagă adevărul realității, lovesc și în victimă și în călău, ca să pară echidistanți (Cornel Nistorescu), flașnete cu melodii gustate în târg. Alții, la fel de puțini, cei care s-au ridicat pe baricadele de mucava din ’89, s-au îmbogățit și s-au transformat în papagali cu texte vechi (Mircea Dinescu). Gazetari cu vocație, Ion Cristoiu și Alina Mungiu. Singurii. Dibuitori de profesionalism (Ionuț Cristache) și alergătorii de la Antena3, conduși de un circar: Lume, lume! Nemaivăzut, nemaiauzit, fata cu cinci picioare!…
A pierdut sigur România. După un ’89 care a deblocat țarcurile cu hoți, escroci și mincinoși, iată, a închis câteva vechi – Băsescu, Ponta – și a eliberat alți escroci, la fel de venali, dar văcsuiți de lustragii, mult mai periculoși. România nu avut norocul unor personalități, fiindcă nu există. Va fi mai rău.
