Donald împărtășește judecata psihologului Carl Jung când spune: „Spiritul nostru conștient, cel de fiecare zi, folosește doar 5% din capacitățile sale pentru funcționarea cotidiană. Dacă reușim să învățăm cum să exploatăm celelalte 95 de procente, care constituie acea parte subconștientă, latentă, rezultatele pot fi stupefiante”.
Desigur, în cele 95 de procente trebuie incluse și ororile pe care omul le-a comis în puținele veacuri de viețuire ca om și pe care le poate comite în continuare. Hiroshima, de pildă, nu a fost o țintă militară. Echipajul Enola Gay nu a vizat capacitățile industriale sau strategice. Ținta lui a fost centrul geografic al orașului. Bomba a fost programată să explodeze la 500 de metri deasupra pământului, pentru a avea un efect devastator maxim.
Tânărul american Jamal Maddox: „Cum a fost posibil ca o țară care a intrat în război pentru a salva omenirea să ucidă sute de mii de civili?”
Președintele George Bush a declarat că adresarea unor scuze pentru genocidul Hiroshima ar reprezenta o dovadă de revizionism și nu va face niciodată așa ceva.
În lipsa asumării experimentului ca genocid, însă, porțile rămân deschise pentru alte Hiroshime și Nagasaki. De pildă, pentru Irak, Afganistan, Siria… Donald este, până acum, singurul american care gândește o soluție în legătură cu cele 95 de procente din om care nu sunt folosite: EDUCAȚIA. „Fiecare copil american să aibă la dispoziție cea mai bună educație posibilă. Aceasta ar fi calea dreaptă spre a reda măreția Americii”. Te trec fiori, căci rămâne întrebarea: cine-i educă pe educatori pentru a reda măreția Americii?
„Națiunea în care trăim azi, scria William Benett, fost secretar al Educației americane, este mai violentă și vulgară, mai trivială și cinică, mai ignorantă și fără remușcări, mai deviantă și deprimantă decât cea în care am trăit odinioară. O cultură populară, care este deseori brutală, înfiorătoare și îndrăgostită de moarte, fură inocența multor copii. Oamenii ucid alți oameni și se sinucid cu o mai mare ușurință. Bărbații și femeile se abandonează unii pe ceilalți și își abandonează copiii fără prea multă ezitare. Căsătoria și familia americane sunt mai slăbite, mai instabile și mai puțin normative.”
Noul secretar al Educației din SUA, Betsy De Vos, vine dintr-o familie de multimiliardari și a lucrat exclusiv în învățământul privat. A fost aleasă de Donald Trump pentru a conduce schimbarea Educației americane având în vedere apartenența ei la „activismul conservativ”, motivat de proiectul creștin al „realizării împărăției lui Dumnezeu” pe pământ și în virtutea convergenței de păreri cu noul Președinte.
Reforma Trump – De Vos preconizează renunțarea la actualul sistem cantitativist de evaluare, care a dus în impas sistemele de educație din diferite țări.
Orizontul, manifest opus actualului sitem de învățare, este ca fiecare elev și student să se poată dezvolta conform potențialului său dat de Dumnezeu. Totodată, se pronunță hotărât în favoarea „școlilor pentru profit”. Aceste colegii trebuie să fie agile, inclusive și antreprenoriale. Pe scurt: noile generații să învețe să facă profit. Lumea se împarte în învingători și perdanți. Drept la drepturi au învingătorii. Perdanții să învețe să fie învingători, respectiv, să facă profit.
Hiroshima și Nagasaki, din această perspectivă trebuie evaluate.
Cine a sperat că monstruozitățile de la Hiroshima și Nagasaki au lecuit lumea, se înșală. Ca și în 1945, serviciile strategice americane descoperă amenințarea care planează asupra lumii: armele chimice din Irak. Raportul Ministerului irakian pentru Drepturile Omului vorbește despre victimele minciunii lui George Bush: 85.694 de morți și 147.195 de răniți, în intervalul de timp amintit. Raportul are la bază cerificatele de deces emise de Ministerul Sănătății și a luat în considerare doar morțile cu cauză violentă (împușcare, bombe, decapitări). La acestea pot fi adăugate, desigur, victimele provocate de factori indirecți – lipsa serviciilor medicale, infrastructura distrusă, lipsa alimentelor etc. Conform raportului ministerial, lista celor decedați include 1.279 de copii, și 2.334 de femei. Cel puțin 2763 de profesori universitari, 21 de judecători, 95 de avocați și 269 de jurnaliști – profesii care au fost vizate în mod intenționat, pe măsură ce țara se cufunda în haos.
Și, iată, recent: alte arme chimice, în Siria. 59 de rachete de croazieră Tomahawk lovesc în orb.
„Este interesul vital de securitate națională al Statelor Unite (al lumii, deci) de a preveni și descuraja folosirea armelor chimice”, declara președintele Donald Trump.
E adevărat, cu morții din Siria, printre care 30 de copii, Trump și-a recăpătat echilibrul în fața unei opinii pubblice purtătoare de ură și avidă de moarte. N-a fost să fie Putin, au fost niște copii nevinovați. Decât nimic… Zeus și-a primit ofranda. Nevoia de superputere a orgoliului a fost ostoită.
Din capitala celei mai curate dictaturi, Riad, democratul american s-a întors în State cu tranzacții în valoare de 380 de miliarde de dolari; plus 100 de miliarde contra echipament militar vândut liderului lumii sunnite.
Se presupune că muza ideii de a le oferi nemulțumiților un altar cu jertfe pentru zeul vanității americane a fost a lui Steve Bannon, a singurului om de la Casa Albă care poate pătrunde nestingherit în biroul lui Donald Trump. A strategului care nu vrea nici bani, nici relații. Dorește să schimbe lumea, împreună cu prietenul lui, Donald Trump. A profetului care întrezărește un conflict în urma căruia toate instituțiile americane vor fi distruse și reconstruite.
Niște nobili moderni care știu, iată, tot: Pâine mai multă?Avem soluții: mâncați, de pildă, cozonac! Cum bine zicea o nobilă doamnă miliardară, de-a noastră: Vă vom dota cu cip-uri cum n-ați visat vreodată! Cip-ul și omul. Mai presus de deosebirile de rasă, sex, apartenență filozofică.
