A învins. Chipul schimonosit de dorința aprigă de a se înfățișa lumii puternic și frumos. Îmi doream să învingă. Nu eram sigur. La vremea cărților scrise de el citisem totul. Eram îndrăgostit de vioiciunea frazei, de impetuozitatea verbului. L-am iubit. Un timp. Până s-au vârât între noi rivalii. Nefiind american, am crezut tot ce livrau aceștia. Ultima lui carte m-a făcut să râd. Împărțea lumea în două categorii: învingători și învinși. La sfârșitul lecturii unor fapte din România, am revenit la afurisenia lui. Lumea chiar este împărțită între învingători și învinși. Ca la rugby și poker. Ca la copiii născuți odată cu Donald, indiferent unde. Aceștia adoră și se acoperă de jucării care omoară. Și ei, nou-născuții, păcăne în oricine le este în preajmă.
Fără excepție. Și viitorul, asemenea armelor din dotare. Imposibil de răsturnat. Asta-i natura, ca și evoluția astrelor.
Sclavi și stăpâni de sclavi. Iobagi și moșieri. Regi și restul… Învingători și învinși. Aceștia nu vor mai fi nici ei.
Evoluția, Dumnezeu – fără intervenții.
Nu cunoaștem urmarea.
Cunoaștem altceva: EU ÎNSUMI. Aceștia nu vor dispărea niciodată!
