Când practicam meseria de ziarist nu l-am cunoascut pe Ion Țiriac. Figura numai pe tabloul cu cei RĂI. Un om mărunt pe atunci, fost jucător de tenis și începător în făcut bani. Cunoștea la perfecție câteva țări importante. Purta cu el peste tot o gentuță cu hârtiuțe care-l informau cu tot ce era nevoie pentru a câștiga parale. Ca „om rău”, făcea tot ce se cerea pe timpul respectiv. Înșela, mințea, inducea în eroare, fugea… Treaptă cu treaptă a ajuns la înălțimea cuvenită lui. Celui care mințea etc.
Astăzi îl iubesc. Este mult mai înalt decât în vremurile lui bune. Își iubește neamul din care a fost născut. România. Continuă să înșele, bine-nțeles, cu har domnesc, dar își iubește țara. Nu mai cunosc un altul, acolo Sus. Sigur, nu candidează la Președinție.
Însă, atenție, cititori, câți mai sunteți: Iubiți-l! Eu nu mai cunosc un altul ca el. Toți ceilalți înșală, mint, se laudă, folosesc vorbe alese din ziare, uneori chiar din cărți.
De fapt, vorbesc serios. Mergeți la vot, dar, dacă-l iubiți pe Ion Țiriac, nu vârâți buletinul de vot în urne, folosiți-l la nevoi urgente. Dar, mergeți, totuși, la vot.
