Iată ce țară am fi putut fi și ce suntem. Prietenul adolescenței mele – Sandu Nan. Jocurile sale actoricești, din copilărie, dăinuie și astăzi la celebrii actori ai lumii. Tatăl său – bucătar. Mama – servitoare la un important profesor universitar. Amândoi, slugi din naștere și tot din naștere cu sânge curat. Curățenia cetățenilor simpli, fără carte, modești, loiali. Orizontul lor – la o aruncătură de băț. Mamă-sa, ca româncă simplă, și-a chivernisit fiul pe lângă stăpânul ei. Actoria era doar un vis al adolescenței, o joacă. Stăpânul l-a ajutat pe Sandu să fie student în disciplina în care era el o somitate – la Geologie. Favoritul – fără niciun har propriu breslei adoptive. Chiverniseala s-a tocmit astfel: Sandu – student unde s-a putut, iar stăpânul cu o slujnică pe veci, în vremurile când slugile erau rare.
Rădăcinile de artist ale lui Sandu au răbufnit o singură dată, într-o noapte, pe străzile Buzăului. Și-a cheltuit întreg salariu de geolog cu un taraf de lăutări – el în fruntea lor. Au trezit tot orașul, adâncit în somnul anonimatului. Ceva în genul social-democraților noștri – născuți la întâmplare, treziți la putere în fața unui tezaur din senin, România. Cu 80 la sută sufragiu, ar fi putut să urce România în rândul țărilor cu fruntea sus, suverană, demnă, mândră parteneră.
Dar, dacă Sandu și-a zis geolog fără să fie cu adevărat, PSD și-a zis partid fără a ști ce-i aia. A făcut-o ca și Sandu al meu, după ureche, a primit de undeva social-democrația. Care, pe scurt, înseamnă democrație în folosul TUTUROR membrilor comunității după cât aduce fiecare. Indivizii mor, comunitatea este veșnică, atât cât poate fi veșnic cineva sau ceva.
Ei și-ai lor și-au luat stăpân somitatea numită UE și-au făcut jumate-jumate, după rețeta salamului de pui: jumate-jumate, un cal, un pui. UE – calul, Năstase – puiul. Și ăsta împărțit cu Dinu Patriciu. Năstase, însoțit de aghiotantul său, Hrebenciuc, s-a înfipt în Bancorex -de nedistrus pe atunci-, și până nu l-a prăpădit n-a fost chip să se astâmpere. Democrație UE.
Cheful lui Sandu Nan, de pe străzile Buzăului, parveniții la putere în România l-au împlinit cu taraful USL – Uniunea Social-Liberală. Sandu a murit recent, Dumnezeu să-l odihnească! Și nici PSD-ul cu urmașii lui Năstase și ai lichelei Victor Ponta nu se simte bine. Neputința lor politică, din naștere, din moși-strămoși, a scăpat România în haosul urii, în care se disting hiene precum Iohannis, Turcan, Orban, Caramitrii. România, ca țară, a pierdut trenul în care s-au urcat fostele partenere politice -Polonia, Cehia, Ungaria- pentru cel puțin o sută de ani.
