Samavolnicia – marcă Iohannis

Gestul pe care Klaus Werner Iohannis l-a făcut pentru a se apropia de elita la modă a fost de a-i flutura nemțește în fața ochilor puterea de tip fanariot, aceea de a stăpâni în temeiul obârșiei. De cele mai multe ori, și obârșia aceasta, doar închipuită. Bucuria dementă se răspândi printre toți cei aidoma. Și nu numai. Încât, bunul sas, dând uitării aspirațiile sale livrești, le zgândări pe cele ale viitorilor supuși. Primii care se ridicară la înălțimea dorinței revoluționarului în geacă roșie fură cei din galeriile de fotbal, convocați de punătorii în scenă ai chermezelor din Piața Victoriei. S-au extins apoi fulger în relațiile dintre vecini, în rânduielile matrimoniale, în școli și edificii culturale și-n toate celelalte… Partidele politice, mustind de neam-prostie, au idealizat samavolnicia și i-au dat dimensiuni coloniale. Într-un cuvânt, s-a săvârșit împăcarea nostalgiilor micii burghezii din comunism cu rămășițele aristocrației închipuite.