Domnule ambasador am aflat cu optimism că ați hotărât să luptați împotriva corupției din România. De ce „cu optimism”? Pentru că sunteți american și americanii tocmai ce au obținut o izbândă mondială în domeniu. Printr-o luptă acerbă, eroică, ați coborât America de pe locul întâi, pe locul doi în topul celor mai înzestrate țări în breasla corupției, după România. Ne-ați cedat locul întâi, este firesc ca tot dumneavoastră să ne și salvați. Poporul român a urmărit cu sufletul gură, ca pe un meci de baseball, campania cumplitei voastre înverșunări, când nimeni, dar absolut nimeni, nu mai credea că Statele Unite, așa unite cum erau, vor izbuti totuși să scape de cumplitul flagel.
Sunt sigur că ați citit articolul meu intitulat „Avocatul Poporului – kaput”. Dumneavoastră citiți tot, nu vă ia gura pe dinainte. Kaput – adică mort. Citesc printre rânduri că doriți să-i luați locul. Să fiți înșivă Avocatul Poporului. Prietenul la nevoie se cunoaște. Poporul acesta atât de iubit de domnul Trump – ați aflat că domnia sa i-a făcut cadou chiar și nerodului nostru Președinte o șapcă – primește o gură de whisky într-o stare de sete cronică. Justiția din România, ați citit păsul meu, schilodește suflete. Un spital pentru suflete schiloade, acolo, de la domnia voastră, până ce veți învinge hidra corupției, ar prinde bine. Sau, dacă nu un spital, măcar o șapcă în oala fiecărui român.
