Iohannis, cu gura largă deschisă, dinți albi, sănătoși, ca ai personajelor din  Jurassic Park. Către Constituție:

– De ce zâmbești?

Constituția, fecioară degradată la bordel:

– Da ce? N-am voie?

Iohannis, cu același zâmbet ce amintește de veșnicie:

– Toată lumea zice că te desconsider, și tu zâmbești?

– Fiindcă știu că-ți place, uite-așa!

Iohannis, mârâind blând:

– Și vrei să-mi faci pe plac? Mira-m-aș!

Fecioara, mult desfoliată, râde:

– Ai învățat românește (aplaudă cu filele nerupte încă)! Vrei alegeri locale în două tururi. (Repetă aplauzele). De ce în două tururi și nu în trei sau în patru, în cinci? Până iese cine vrei tu?

Iohannis închide gura. Fecioara, ușor surprinsă:

– Ce este Johnuț, de ce-ai închis gura?

– Există o lege în fizică, și nu numai, care spune: cine n-are Constituție să-și cumpere. Bravo! Ich liebe dich!

– Aoleu! Tu „liebe” pe mine? Așa desfoliată? Unde dai și unde crapă! Cum se traduce asta în nemțește?

– Vorbesc serios!

Reapare zâmbetul veșnic. Revede momentul când și-a pus pe cap șapca dăruită de Trump. Strigă, cuprins de entuziasm: Revoluție!… RE-VO-LU-ȚI-E! Ich liebe dich! Introduc Constituția în toate astea, cum se zice? – locurile: în economie, în sport – hențele, cornerurile, golurile le stabilesc io… Bravo, bravo! Îți pun filele la loc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.