Monica Anisie – Ministru. Trufașă. Ambițioasă. Ca să obțină ce o mistuie, ar mânca jar.

Prim-ministru – Lingău. Ar mânca orice. Și rahat.

Învățătoare de la țară – Mamă. Nu prea are ce mânca.

Ion Spînu – Ziarist – bisturiu.

Haită de cameramani și reporteri pe calapodul ministresei.

Secvența 1:

Trufașa ministresă, în oglindă, în preajma jarului care-i chinuie gândurile. Strânge pumnii. În spate, televizorul e deschis. În prim-plan, Jennifer Aniston. Se lasă pe spate, ca amețită. Unghiile se înfig în podul palmei. Dă din cap, evident nemulțumită. Doamne, Tu m-ai făcut ministru cu Învățământul, fii bun cu mine și azi!

Alo!… Protv?

Secvența 2:

Ministresa, în școala din comuna  Axintie. Ascultă la ușa clasei întâi, înconjurată de oștirea de reporteri hămesiți de glorie. Fierb în ei întrebări teribiliste. Dau în clocot.

Secvența 3:

 Se aude cum, dincolo de ușă, în clasă, învățătoarea vorbește pe un ton oarecum ridicat cu copiii: „Gata, nu mai vorbeşte nimeni, nu mai tulbură nimeni, cine vrea, ridică mîna!”

Secvența 4:

Ministresa, în dialog continuu cu Dumnezeu. Mulțumesc, doamne! Deschide uşa brusc şi se repede la tânăra învăţătoare, fără să ţină cont că de faţă sunt copiii. Sentențioasă: „Sînt Monica Anisie, ministrul Învăţămîntului, şi v-am auzit de pe hol cum urlaţi la copii”.

Secvența 5:

Copiii nu se văd. Sacrificarea nu se încheie. Intervin ziariștii. Capete încinse.  Lumea începe să fie a lor. De ce n-aveți papuci, domnișoară învățătoare? Lipsă imaginea fără papuci. Dacă avea papuci,  întrebarea ar fi fost: de ce aveți papuci, domnișoară învățătoare?

–         Bravo, bătrâne, tu-i gura mamii ei de țărancă împuțită!

Secvența 6:

Copil care răspunde la o întrebare: „Da, țipă uneori, când nu suntem cuminți”.

Secvența 7:

Ziaristul-bisturiu în Cotidianul: „Este inadmisibil ca ministrul Învăţămîntului să intre inopinat peste un cadru didactic într-o clasă, însoţit de o armată de reporteri şi cameramani, să umilească un cadru didactic în faţa elevilor”.

Secvența 8:

Prim-ministrul dobitoc dansează la petreceri, transpus în ceruri de propria grație cabotină. De față, Istoria. Se minunează cât îi ea de Istorie: măi, copii, măi copii!… Dacă ați semna demisia trufașei, ați avea țara la picioare.

Sfârșit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.