Iată ce-mi scrie un bun prieten, pe care lucrarea mea intitulată „Evangheliștii” l-a îndurerat: „Din cuvintele tale te vei îndreptăți, din ele te vei osândi”. Citat din părintele Pimen. Citatul, în limbaj bisericesc, nu este o profeție, ci un blestem. Prietenului meu i s-a părut că eu l-am vorbit de rău pe Iisus și ia ca judecător, între noi, un popă. Care mă blestemă, isteț, dar farseur.
Doar că, în literatură, autorul nu colorează personajele în negru, roșu ori albastru. Descrie fapte, repetă vorbe. Nu ia partea unuia sau altuia. Și eu îl iubesc pe Iisus. Ba, cu ani în urmă, l-am tratat ca pe singurul meu prieten. Și pentru că, de curând, întâmplarea a făcut ca eu să recitesc Evangheliile, am simțit nevoia să-i iau apărarea. Mai ales împotriva speculanților, fie ei naivi, fie bisericos de speculanți. Contrazicerile abundă de la o pagină la alta. Și toate nedreptățesc un om care, având geniu, s-a folosit de mentalitățile la zi, în acea vreme, pentru a se face ascultat. Naivilor le-a plăcut cu îndreptățire: „Oamenii iubesc minunile, nu adevărul”. Speculanții au profitat, și din minuni au ridicat palate cărora le-au spus biserici. Și-au mascat acolo dorința de PUTERE.
Partea aceasta nu m-a interesat. Nu este meseria căreia m-am dedicat (vezi volumul „Vinovații nu știu nimic”) . Am rămas la închipuirea îndrăgită de mine, aceea despre genialul Iisus. Și eliberându-l de povara intereselor celor ce s-au crezut talentați, am ajuns la un alt chip al lui Iisus, acela al primului om care a formulat în felul pildelor legea fundamentală a lumii omului, și a Universului totodată. Ceea ce citesc, văd și ascult astăzi, mă obligă, prin menirea ce am primit-o, să dreg cât de cât. Să fie într-un ceas bun!
