Chiar am nevoie de ajutor. Și nu de unul partizan. Am nevoie de un ajutor lucid. Domnului Liiceanu îi este rușine că este român. Am citit despre asta chiar azi, în ceva recomandat de Ionuț Cristache, de la TVR.
Lui Liiceanu, roșeața din obraji i-a apărut la Paris, în casa unui intelectual francez. În România, Ion Iliescu, povestește intelectualul român, tocmai organizase ceea ce ziarele au numit „Mineriadă”. Intelectualul francez l-a poftit, aristocrat, pe intelectualul roman să plece. Căci, chipurile, aparținea unui popor barbar. De-aici încep neclaritățile anunțate. Ce fel de intelectual era francezul? Putea fi și altceva decât un mitocan primitiv? Dar ce valoare putea avea cestălalt intelectual? Până la urmă, două nulități umane.
Nu ca să definim nulitățile, m-am așezat să scriu pe fugă. Altceva mă nedumirește. Ion Iliescu se făcuse vinovat de organziarea Mineriadei în aceeași măsură în care era vinovat că Liiceanu a primit cadou o editură fără să i se pretindă ceva în schimb. Mai poate fi numit intelectual aceeasă ființă lipsită de orice dimensiune a onoarei?
