Au zis: „Îl atacăm unde ne este cel mai la îndemână”. Au văzut că la îndemână era partidul şi au spus: ”Funcţia de preşedinte de partid să fie despărţită de aceea de premier”.
Băsescu a ieşit şi a zis: „Mi se pare o idee bună; hai să vorbim!” Şi-au discutat mai-marii şi mai-micii partidului, democratic, vreme de patru nopţi şi cam tot atâtea zile.
Şi-a fost bine; ţara şi-a lăsat treburile, a luat un calendar şi-a urmărit ca mâţa ce se petrece în marele divan; cu sprijinul Opoziţiei şi al televiziunilor.
Şi a văzut ţara că nu e bine ca funcţia de preşedinte al partidului să fie despărţită de aceea de şef al guvernului.
În spate, cineva râdea în barbă, una închipuită, şi zicea: „Voi ce-aţi crezut. Partidul nu renunţă la rodul guvernării. Eu am vrut, aţi văzut, dar dacă partidul nu vrea…
P.S. Dacă n-ar fi trişat şi ar fi spus: „Premierul să nu mai fie şi preşedintele partidului, dar să fie tot un om din partid”, Băsescu ar mai fi obţinut acelaşi rezultat?
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.