A fost bine şi după aceea n-a mai fost bine. La funcţia pe care o căpătase năvăleau amatorii ca muştele la… Care mai de care se oferea cu bani pentru escapade în străinătate, femei, chefuri. Datoriile creşteau cu scadenţă la Sfâtu-aşteaptă. Şi Sfântu-aşteaptă sosi. Şi n-a mai fost bine. Banii care i se cereau urmau să fie înapoiaţi din muncă şi gâfâind a plătit ce-a plătit şi privind înainte a văzut că mai e mult până la milionul de euro. Deznădejdea l-a găsit simultan cu dorul de procuratură. Şi-a zis procurorilor, ascultaţi-mi telefoanele. Şi când i se cerea telefonic datoria, el zicea, mă şantajezi. Şi procurorii ascultau şi făceau, ţţţ…ţţţ, avea dreptate omul nostru, e şantajat. Rămânea de constatat că şantajul se referea la darea în vileag a escapadelor în străinătate, a chefurilor cu femei… Şi aşa era. Dosarul era gata. Mai ales că şantajistul era una dintre muştele de la rahat. Un rahat mare de tot. În care cel care l-a făcut era victimă, căci nu orice flagrant delict este o victorie a Justiţiei.
Nu uitaţi:în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rânduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii.Tot aici puteti să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.