Serios vă întreb: voi l-ați mai văzut pe Mucișor la biserică, înainte de a fi pus președinte? Doar întreb. Cât a fost primar, ori înainte, eu nu l-am văzut nici măcar accidental pe la un lăcaș de cult. Acu’ bag de seamă că l-a lovit credința mai ceva ca pe babele de la mine din cartier, ceea ce n-ar fi un lucru rău dacă „străfulgerarea” n-ar fi folosită ca pretext pentru a ocoli întâlnirea cu poporul. Să îl vezi pe Nimicușor în biserică e ca și cum l-ai fi văzut pe Iliescu la liturghie în anii ’90. Dar, vorba bancului, „ești ateu până începe să cadă avionul în care zbori”. Morala bancului, recunosc, nu e tocmai potrivită. Cei care ne conduc, indiferent că vorbim de putere sau opoziție, nu sunt atei. Sunt doar fără Dumnezeu!
Perversitatea asta și dualismul sunt stâlpii noii generații de politicieni care azi ne conduc spre glorioasele culmi ale fericirii noii orânduiri globaliste. Mai nasol e că și societatea se structurează tot pe aceleași criterii, uneori forțat, alteori de bunăvoie, pentru că indivizii nu au noțiunile minime necesare pentru a judeca, pentru că granița dintre bine și rău, adevăr și minciună a devenit facultativă.
E în HotNews un material cu titlul „Am asistat la o lecție a SRI despre autoradicalizare, mi-am notat tot ce s-a vorbit. Surpriza a venit, însă, la final”. Practic, autorul ne descrie un amplu proiect de inginerie socială prin care cei plătiți să fie gardienii societății devin modelatorii noii societăți în conformitate cu noua ordine. Citiți și gândiți, că nu vreau să vă povestesc eu.
Cert este că valori precum creștinismul, conservatorismul, națiunea, poporul, eroii istorici, de la Ștefan cel Mare până la Mihai Viteazu, cică pot fi considerate indicii ale unei radicalizări. De aici până la raportarea lor drept comportament deviant e doar un pas. Și meseria de turnător e deja spălată și reinventată în societate. Nu i se mai spune oribil și în bătaie de joc „turnător”. Pe nou, europenește, e „avertizor de integritate”. Doar să îi extindem plaja de acțiune.
Revenind la dualismul promovării principiilor care te educă ce și cum să gândești, este că, deși bunul-simț ne spune faptul că trebuie să respecți credințele, principiile și opiniile celuilalt, chiar dacă acestea intră în conflict cu propriile tale valori morale, e complicat să expui puncte de vedere contrare, să zicem proprii unor secte grupate în jurul falșilor predicatori ai politicii, emanați de crize sociale grave sau de anumite servicii de inginerie socială – și aici nu mă refer numai la clasicele „servicii”, ci la grupuri private, cu mare putere financiară, capabile a limita libertatea de gândire, opinia și dreptul la liberă exprimare, indiferent că sunt mucușoriști, bolojeniști, georgiști, auriști și ce mai doriți să identificați voi.
Spre exemplu, dacă încerci să argumentezi o altă fațetă a unei propagande, automat ești catalogat ca fiind vândut unei alte tabere, anatemizat, dacă nu cânți după partitură. În acest context, pamfletul politic nu cred că își mai are rostul.
După noua ordine ce se naște, una stahanovistă, gândirea cu propriul cap, devine delict. Așa că, dacă nu vrei dureri de cap, dă-i like lui Mândruță, nu rata jurnalul de la UM Digi 24 ori Antena 3, plătește voios taxele lui Bolojan, nu râde de handicapul lui Nicușor și cine știe, poate în viața următoare vei ajunge președinte. De restul, liniște! Nu vorbi de Ștefan cel Mare, de Mihai Viteazu, nu zice Ceaușescu nici în gând că e semn clar de radicalizare. Ești dăunătăr, nociv și element destabilizator al noii ordini ce se naște acum.