Câinii mei sunt Pablo şi Fram.
Pablo e mai mare decât Fram cu un an. Nu sunt fraţi, dar trăiesc ca fraţii. Se plimbă în tandem, mănâncă împreună, dorm în aceeaşi cuşcă, deşi au cuşti separate. Sunt ascultători şi nu ies din cuvântul meu. Cu o excepţie: când beţivii, copiii sau nebunii vâră băţăul prin gard. Atunci sunt imposibil de stăpânit.
Sigur, Băsescu nu este ţigan, nici nebun. Aşa cum nici rezerviştii nu sunt Fram şi Pablo. Nici eu nu sunt Cristan Tudor Popescu. În sensul că nu m-apuc să dau vina pe câini pentru ce le face un nebun, un ţigan sau un copil.
Căci pentru respectarea imnului de stat primul responsabil este preşedintele acelui stat. Când însuşi şeful statului foloseşte imnul ţării ca băţ prin gard, vinovaţi nu sunt disperaţii de dincoace de gard.