Cristina Angelescu… sau Anghelescu. Pianistă consacrată. Într-o pauză, la Ateneu, foști colegi de la „Caragiale”. Cel poreclit „Mieluțu”, filozof, umblat prin școli în Austria, Germania… Premii internționale, titluri… Și el, coleg cu Cristina… Că,uite, ce ia venit ei să cânte Grieg? „Fetițo, ești mic-burgheză…”
Ani buni am căutat o explicație. Ce legătură putea exista între muzica lui Grieg și starea de mic-burghez? N-am găsit-o. Să fi fost nitam-nisam aptitudinea puterii? Îl auzeam grăind pe Zarathustra: Voi vreți să faceți de înțeles tot ce există. Ca totul să se plece și să vi se supună vouă. Aceasta este voința voastră, o! Înțelepților; chiar când rostiți cuvinte despre bine, despre rău, voi faceți judecăți de apreciere. Voi vreți încă să creați lumea, în fața căreia să îngenuncheați – aceasta-i ultima beție a voastră, și speranță.
Cei simpli, gloatele sunt fluviul pe care alunecă barca în care tronează judecățile voastre de valoare, împopoțonate cu nume făloase, sub care ascundeți voința voastră suverană.
Ce importanță are că valurile spumegă și mușcă mânioase din etravă? Nu fluviul vă ține în puteri, ci voința de putere. Pretutindeni unde am întâlnit ființe vii, în sutele de oglinzi în care le-am prins privirea, am văzut că tot ce trăiește se supune. Și, culmea, se comandă supunere celui ce nu știe să se supună lui însuși.
Chiar și-n voința servitorului găsit-am voința de a fi stăpân. Cel mai slab servește celui mai puternic pentru că, la rândul său, se vrea stăpân peste cel mai puțin puternic. E singura plăcere de care nimeni nu-i în stare a se lipsi.
Așa cum cel mai mic i se supune unuia mai mare pentru a avea la rândul său plăcerea de a fi stăpân al unuia sub el, la fel, și cel mare se supune, punând în joc pentru putere chiar viața sa.
Dacă e a nu fi stăpân, ei preferă să moară. Viața îl constrânge a se depăși pe sine. Am văzut cum, acolo unde-i căderea frunzelor, chiar și ea, viața, se sacrifică sub autoritatea puterii.
Silită să fie doar luptă și devenire, și țintă, și negare a țintei, viața dibuie după ce căi alege ca să meargă. Tot ce creeză și oricât i-ar plăcea ce-a creat, e obligată să-și sacrifice iubirea. Ea este doar un drum și-o urmă de picior a voinței de putere. Se folosește de noțiunile bine ori rău ca să tremuri la revărsarera sufletului tău…
