Puțină atenție: În discursul său de Rectorat, din luna mai 1933, Heidegger îl numea pe Nietzsche, ultimul fiozof german în căutarea lui Dumnezeu. Ieși un joc divin, dincolo de bine și de rău. A creionat un steag având în vârf esența cea mai intimă a ființei: dorința de putere. Dumnezeul de pe cruce este un blestem și totodată o promisiune de viață, conchidea Heidegger.
Singur, fără să-i iasă nimenea în cale, s-a coborât din munte Zarathustra. Dar ajungând la poalele pădurilor, văzu în față-i un bătrân, care lăsase sfânta lui colibă pentru a căuta, în pădure, rădăcini. Și acest moșneag grăitu-i-a așa lui Zarathustra:
„Schimbat e Zarathustra, un copil e Zarathustra, un om care s-a deșteptat e Zarathustra, ce cauți acum printre cei ce dorm?”
Răspuns-a Zarathustra: „Îi iubesc pe oameni.”
„Eu, îi zise sfântul, bat acum pădurile și pustiurile, pentru că am iubit din cale afară. Acum îl iubesc pe Dumnezeu. Iubirea pentru oameni, m-ar ucide. Cu cântece și plânsete îl laud pe Dumnezeu, care-i Domnul meu.”
Când Zarathustra auzi aceasta, îl salută pe sfânt zicându-i: „Lasă-mă să plec cât mai iute!”. Așa se despărțiră, moșneagul și Zarathustra, râzând, și amândoi râdeau ca doi copii.
Dar Zarathustra, când rămase iarăși singur, grăi astfel în sinea sa: „Să fie oare cu putință? Acest prea sfânt moșneag încă n-a auzit că Dumnezeu e mort?”
Când ajunse la orașul cel mai apropiat, găsi mulțime de popor ce se adunase în piață. Zarathustra se adresă așa către popor: „Vin să vă anunț ce este Supraomul. Omul de azi este ceva ce trebuie depășit. Voi ce-ați făcut pentru a-l depăși?
Toate ființele de până acum au creat ceva ce stă deasupra lor. Voi preferați să vă-ntoarceți printre fiare, decât să-l depășiți pe om?
Ce e acum maimuța pentru om? O batjocură sau o rușine dureroasă. Așa trebuie să fie și omul ajuns astăzi pentru Supraom.
Voi ați parcurs distanța de la animal până la om și multe în voi sunt încă ale animalului. Cândva ați fost maimuțe și chiar și azi un om păstrează din maimuță mai mult ca o maimuță oarecare.
Dar chiar și cel mai înțelept dintre voi dilemă e; o corcitură între plantă și fantomă. Oare vă îndemn eu să deveniți plantă ori fantomă?
Iată, vă învăț ce este Supraomul!
Vă conjur, o, frați ai mei, rămâneți credincioși pământului și nu mai dați crezare celor ce vă vorbesc despre speranțe suprapământești! Otrăvitori sunt ei, fie c-o știu sau nu.”
Când Zarathustra isprăvi ce-avea de spus, un om strigă din mijlocul mulțimii: „Am ascultat destule de la saltimbancu’ acesta”. Și-ntreg poporul râse de Zarathustra.
I-am citit lui Friedrich (așa-i spun eu lui Nietzsche, că suntem prieteni), cu voce tare, putința de a gândi ca el, deocamdată pe scurt. N-a protestat. Ochii lui au zis doar: Hm!
