ING Bank – cică cea mai tare bancă de la noi! Cică! Altfel, practică cele mai mari dobânzi! Asta e! Nu te obligă nimeni să mergi la ei! Am un credit de nevoi la ei! Intru azi, la Unirii, la ei în bancă:

– Bună ziua, aș dori și eu un scadențar.

– Nu se poate, puteți lua doar din surcusala unde ați făcut creditul. Vă putem da o scrisoare de refinanțare.

– OK.

– Nu merge, nu merge sistemul. Duceți-vă unde ați făcut creditul.

Acest dialog are loc la cîteva minute după ce făcusem același lucru la Raiffeissen, alții cu dobânzi uriașe. Acolo, nici un minut n-a durat! Am dat buletinul, mi s-a dat scadențarul.

Ajung la ING, pe Brâncoveanu 114, unde am făcut creditul.

– Bună ziua, aș vrea scadențarul la creditul meu.

– Îl găsiți în aplicație.

– N-am aplicație și nici nu vreau s-o instalez. Nu mai vreau să fiu clientul băncii.

– Atunci sunați la call center.

– Nu, mulțumesc, nu am timp de pierdut cu toți roboții.

– Noi nu putem să vă dăm scadențarul.

– Atunci, dați-mi scrisoare de refinanțare.

– Nu putem să vă dăm, pentru că ați avut întrerupere la credit pe perioada pandemiei. Trebuie să sunați la colegi, la call center.

– Adică, nu aveți o soluție să-mi dați o prăpădită de hârtie, eu fiind client al băncii?

– Am dat mail acum în centrală și vă va suna cineva.

– Dacă treaba tot o fac alții, voi de ce mai veniți pe aici, pe la muncă?

– Noi suntem bancă digitală.

– Păi, sunteți bancă digitală și cinci oameni frecați pisoiul pe aici

A urmat un moment de tăcere. Ies din bancă. Sună telefonul. Cineva de la ING.

– Bună ziua, cu ce vă pot ajuta?

– Vreau un scadențar sau o scisoare de refinanțare. Dacă se poate să fie trimise la agenția din Brâncoveanu, căci tocmai ce-am ieșit de la ei.

– Da, sigur că da. Stați să înregistrez cererea.

La un moment dat, timp de vreo 3 minute, tăcere adâncă.

– Mai e cineva pe fir?

– Da, da, n-am închis, v-am zis că înregistrez cererea.

După vreo alte cinci minute mă roagă să nu închid telefonul pentru că trimite solicitarea mea nu știu unde. Îmi pune ceva muzică și revine după alte zece minute.

– Îmi pare rău, solicitarea dvs. nu a putut fi rezolvată. Nu pot să vă dau scadențarul. Nu mă lasă sistemul. Am trimis cererea colegilor mei, de la alt departament.

– Păi, aștept. Nu puteți să-i sunați să le spuneți de problema mea?

– Nu, n-avem voie să sunăm! Comunicăm doar prin mail-uri.

– OK! Și în cît timp voi primi scadențarul pe mail?

– Păi, noi avem termen de până la cinci zile calendaristice să rezolvăm astfel de cereri…

Cam asta este experiența pe care am avut-o cu marea ING Bank. Revoltat, am sunat la 021.9551 – telefonul consumatorului, care ține de ANPC – Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor. Evident, acolo nu răspunde nimeni. Ori îți dă ton de ocupat! România, plai de dor! Weekend minunat să aveți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.