Dacă întrebi o ființă de peste veacuri „Unde este Dumnezeul tău?”, aceasta îţi va arăta statuile sale. Dacă sfărâmi acele statui, îţi va arăta un munte, un copac, o piatră oarecare pe care ea a luat-o din albia unui râu şi a pus-o pe un soclu pentru a se prosterna înaintea ei. Tu râzi de […]

Bunicul!… Banditul!… „Porțile deschise fărădelegilor nu aveau opreliști!…” Erau vorbele lui, nu ale mele. Ticluise totul! Parcă-l aud: Ca să vezi totul, băiete, deschide porțile fărădelegilor fără opreliști. A plecat râzând… Ha,ha!… Tu vrei să ajungi la tine?… Începe de jos! Afundă-te!… Eu mi-am încheiat misia!… Plec!… Vorbele pe care ți le zic acum le […]

Există Dumnezeu! Respectiv, punctulețul care pompeză eternitate. Ce-ar fi lumea fără Dumnezeu? Respectiv, fără bunicul meu. Eram în a opta veșnicie când am dat peste el. O stâncă fără cap. O baniță în care se strângea apa de ploaie. Odată ajuns acolo, tot ce, până atunci, îmi păruse important, se dovedea a fi fără valoare. […]

Am aflat că știu ce doar încercam să știu. Și am aflat. Nu știu nimic. Peste câteva zile sau luni nu voi mai face parte din lumea asta. Unde naiba mă duc? Aceasta este întrebarea care mă chinuie. Și mi-am vârât nasul în toate. Cine m-a pus? Astrele parcurg aceeași cale de mii, de milioane […]

Pătrund anevoie la miez. Prea multe vorbe, Friedrich. Le aleg riscând. Spui tu: „Când ajunse la orașul cel mai apropiat, Zarathustra găsi mulțime de popor ce se adunase în piață. Și se adresă așa către popor: «Vin să vă anunț ce este Supraomul. Ce este omul de mâine. Omul de azi este ceva ce, obligatoriu, […]

Puțină atenție: În discursul său de Rectorat, din luna mai 1933, Heidegger îl numea pe Nietzsche, ultimul fiozof german în căutarea lui Dumnezeu. Ieși un joc divin, dincolo de bine și de rău. A creionat un steag având în vârf esența cea mai intimă a ființei: dorința de putere. Dumnezeul de pe cruce este un […]

Și mereu, și tot mai apăsat, revin la lumea pe care am desenat-o după chipul și asemănarea mea. Și-aud vorbele bunicului-stâncă: Darul vorbirii ți-l las ție. Eu n-am nevoie de niciun dar, și cu atât mai puțin de cel al vorbirii. În veșnicia următoare, asta în care am intrat deja, cu acest cadou, pe pământul […]

Ziceți cu nu există Feți-Frumoși și balauri? Ce-ar fi copilăria fără ei? Ce-ar fi lumea fără mine, adică fără Dumnezeu? Vreme de nouă veșnicii, bunicul a fost stâncă în Gibraltar. În cea de a zecea, s-a pricopsit cu darul vorbirii… – Stop, stop,stop! Oprește-te!… Ce-ai zis? Vrei să repeți? M-am pricopsit? Eu m-am pricopsit? Darul […]

Ziceți cu nu există Feți-Frumoși și balauri? Ce-ar fi copilăria fără ei? Ce-ar fi lumea fără Dumnezeu? Respectiv, fără mine? Bunicul meu a fost stâncă în Gibraltar. Cred că eram în a opta veșnicie când am început să simt și eu ca bunicul. Înainte de a se prăpădi, ros de vânturi, bunicul m-a înzestrat pe […]

Să nu uit: cartea pe care o încep astăzi poartă în ea următoarea imagine: lumea de astăzi s-a construit pe doi piloni; putere ilegitimă și principiul: totul se confiscă. Putere ilegitimă, Biserica. S-a autoproclamat trimisa lui Dumnezeu pe pământ – cea dintâi și cea mai gogonată minciună din câte există. Totul se confiscă pe minciună: […]