M-a auzit: vorbele îmi scăpaseră. Ne priveam și nu ne vedeam. El nu mai era el; eu nu mai eram eu. El era gol. Eu – pe jumătate mort. Ar fi fost de ajuns o boare ca să mă stingă ca pe o lumânare. O gugumănie mai mare nu puteam să fac. Se spune că, […]

Coboram scara spe parloar, dar nu mai era scara pe care o știam. Pereții tăceau încruntați. În ovalul ferestrei din casa scării aerul bolborosea cenușiu-murdar. Treptele nu mai scârțâiau vesele de voluptatea cu care-și împlineau rostul secular. Prin ușa deschisă a bucătăriei urca miros de leșie și de rufe fierte; „Lord” bloca intrarea ghemuit pe […]

N-ajunsesem în capul scărilor când am auzit vocea autoritară a lui Lenchen: -Mohr, ajunge! Nu-mi venea să cred că era vocea lui Lenchen, atâta mă-nvățasem doar cu vorba molcomă, tărăgănată, în maniera renană, a lui Lenchen. Vocea ei era la capăt de răbdare. Și l-am auzit pe Mohr spunând: -Nu mai dramatizați atât, n-am murit […]

-Iată-l, a zis. Flutura un fascicol de manuscrise – găsise ce căuta. -Aici ai Biblia socialismului, așa cum îl văd eu; te rog s-o citești și s-o discutăm. Ce Bakunin și Lassalle? Asta-i Biblia! Din păcate, însă, când să intre în toiul bătăliei pentru Biblie, veniseră durerile de cap, insomniile și spectrul unei congestii cerebrale. […]

Când m-am întors în camera de lucru a lui Marx, Lenchen tocmai pleca; își terminase tratamentul; în afară de Tussy, nimeni altcineva nu știa în ce consta acesta și ce erau așa-zisele pomezi. Mohr era cu mintea dusă și Lenchen m-a invitat să discutăm afară. Că e mai bine să plec. Că Mohr are nevoie […]

… Pe peluza din fața casei, Tussy sta cu iepurașul în brațe și, fiindcă nu mă vedea, mi-o puteam închipui în voie. Pândeam delicatețea trupului ei și mă gândeam prin ce alchimie tatăl se vedea aidoma ei, cu alura sa de halterofil de categorie mică. Știam caTussy, la rândul ei, regreta că seamănă cu genul […]

… M-am întors la datorie și m-am așezat în fotoliul acela incomod și-am rămas un timp fără să vorbesc. L-așteptam pe Mohr care somnola cu fața în sus și brațele sub cap – cum fac și eu când ceva nu-mi convine. „Deșteptuța” și „Țeposu” îi țineau companie – broscuța pe piept, ariciul în culcușul de […]

Ca să ajung la baie a trebuit sa cobor mai multe trepte de lemn acoperite cu o traversă de cânepă, roasă pe mijloc. La capătul lor era parloarul, camera de zi; l-am traversat în urma lui Lenchen și am dat într-un coridor cu multe uși. Lenchen mi-a deschis una pe care Tussy, cine alta?, desenase […]

Continuare capitolul I … Am confirmat din cap și Mohr a zis: rău fac prietenii dumitale, scapă de ei. Prietenii dumitale, cei așezați confortabil în scaunele minții lor, pun gestul pe seama firii cu a lor putere; eu îl așez în pătrățelul curiozității și îți ofer un alt exemplu: au existat popoare barbare, numite așa […]

Capitolul I        De ce nu mă mir că ai întârziat?, a zis. I-am amintit că, totuși,era vorba de un drum de 130 de ani înapoi, în condițiile în care semnele de circulație indicau doar directia înainte; căci lumea nu se înghesuie să afle ce-a fost. Cei care, ca și  mine, se lăsaseră mânați de […]