Retras la margine de lume, țărmul vieții se depărta cu fiecare zi. Îl vedeam tot mai confuz. Lumina zilelor pălea. Nopțile – o peltea neagră. Eram tot mai singur. Ca vântul îmi trecea prin memorie numele meu. Ca să mi-l amintesc, aveam nevoie de un reper. Cum ar fi o piatră de mormânt într-o lume […]

Talida șade pe scaunul din fața calculatorului. Fundul, cât să fie cuprins de tăblia de sub ea, nu mai mult. Eu o privesc, din pat, cu capul pe două, dacă nu chiar trei, perne. Este femeia mea: carne, sentimente, chemări. Proastă – cât cuprinde. Deșteaptă – cât să rămână femeie. Frumoasă – atât cât să […]