Iubirile mele
de Nicolae Cristache pe 29 mai 2023 246
Iubesc pe toți cei ce se închină lui Dumnezeu. Iubesc pe toți cei ce-l au în suflet pe Iisus. Iubesc pe toți cei ce se emționează când rostesc „Suveranitate”. Iubesc pe toți uriașii din povești. Iubesc tot ce născocesc copiii. Iubesc tot ce emoționează – pictura, teatrul, filmul, arta… Iubesc tot ce se naște din […]
Nietzsche, culorile cuptorului(3)/Fiecare cu cerul lui
de pe 24 aprilie 2023 304
„Noi, zic ultimii oameni, oamenii-funie, făcându-ne cu ochiul, suntem inventatorii fericirii”. Așa se încheie prima cuvântare a lui Zarathustra, cea care se numește și „precuvântare”. Mulțimea l-a întrerupt, plină de strigăte și veselie. „Dă-ne ultimul om, o, Zarathustra!”. Așa strigau. „Hai, fă din noi ultimul om! Îți vom da noi, din partea noastră, Supraomul”. Și […]
Îndrăgostit, e poi muori
de Nicolae Cristache pe 27 mai 2021 878
Retras la margine de lume, țărmul vieții se depărta cu fiecare zi. Îl vedeam tot mai confuz. Lumina zilelor pălea. Nopțile – o peltea neagră. Eram tot mai singur. Ca vântul îmi trecea prin memorie numele meu. Ca să mi-l amintesc, aveam nevoie de un reper. Cum ar fi o piatră de mormânt într-o lume […]
Politica intestinului gros
de Nicolae Cristache pe 9 martie 2021 388
Constat cu multă neplăcere că pe pagina aceasta (Facebook) s-au ivit persoane neconforme, gen Onicescu (nu vreau să-i fac mai multă reclamă), care bat câmpii serios, majoritatea postărilor lui referindu-se la viața materială minunată pe care o ducem acum față de perioada comunistă. Vă rog mult! Să nu identificăm dreptul la opinie cu drepturile intestinului […]
Iubire suspendată
de Nicolae Cristache pe 26 mai 2018 1789
Aștepta stingheră, rezemată de peretele de sticlă al holului, semnalul de întoarcere în sala de conferințe. Spatele adus – poziția în bancă a tocilarei. Pieptănată cu cărare și fundițe. Părea a nu agrea genul de adunare unde fusese invitată. Ceilalți tineri, ieșiți în pauză, fumau în grupuri – grupulețe. – O țigară? – Nu, mulțumesc. […]