A DOUA VENIRE (sfîrșit)

de pe 17 decembrie 2024 138

Am dat să ies din încâlceala ca o pânză de păianjen pe care Mohr o țesea în jurul meu; rămăsesem în minte cu un maldăr de citate, chiar din scrierile lui, și trecându-le în revistă găseam doar mărunțiș; am coborât din înaltul lor dezamăgit. Și undeva departe, la capăt, poiana cu gazele, valuri-valuri înghesuindu-se unele […]

A DOUA VENIRE (continuare cap. X)

de pe 13 decembrie 2024 160

Lissagary, ostracizatul de însuși Marx, logodnicul interzis fiicei sale, sta-n poarta casei și căuta-n traista să dea de pomană la o cerșetoare, toată-n zdrențe și cu un copil aproape gol în cârcă – nomazi francezi -, și-avea de furcă mult cu portofelul, cu cărțile și umbrela, fiindcă o boare de vânt ridica filele cărților și-i […]

A DOUA VENIRE (cap. IX)

de Nicolae Cristache pe 3 decembrie 2024 125

N-ajunsesem în capul scărilor când am auzit vocea autoritară a lui Lenchen: -Mohr, ajunge! Nu-mi venea să cred că era vocea lui Lenchen, atâta mă-nvățasem doar cu vorba molcomă, tărăgănată, în maniera renană, a lui Lenchen. Vocea ei era la capăt de răbdare. Și l-am auzit pe Mohr spunând: -Nu mai dramatizați atât, n-am murit […]

A DOUA VENIRE (sfîrșit cap. VIII)

de Nicolae Cristache pe 29 noiembrie 2024 151

-Iată-l, a zis. Flutura un fascicol de manuscrise – găsise ce căuta. -Aici ai Biblia socialismului, așa cum îl văd eu; te rog s-o citești și s-o discutăm. Ce Bakunin și Lassalle? Asta-i Biblia! Din păcate, însă, când să intre în toiul bătăliei pentru Biblie, veniseră durerile de cap, insomniile și spectrul unei congestii cerebrale. […]

A DOUA VENIRE (cap. VIII)

de Nicolae Cristache pe 26 noiembrie 2024 142

Când m-am întors în camera de lucru a lui Marx, Lenchen tocmai pleca; își terminase tratamentul; în afară de Tussy, nimeni altcineva nu știa în ce consta acesta și ce erau așa-zisele pomezi. Mohr era cu mintea dusă și Lenchen m-a invitat să discutăm afară. Că e mai bine să plec. Că Mohr are nevoie […]

A DOUA VENIRE (sfîrșit cap. VII)

de Nicolae Cristache pe 22 noiembrie 2024 187

Și-a intrat Lenchen și Mohr a zis: -Deci?… Și-am plecat. Am plecat nițel amețit. Aerul stătut, după ce-am închis fereastra, nu știu de ce, da’ îmi dădea dureri de cap. Pesemne doctoriile tari cu arsenic, am presupus. De aceea și ținea Mohr geamul deschis, îl amețeau și pe el. Și-n parloar am găsit luminile aprinse […]

A DOUA VENIRE (continuare cap.VII)

de Nicolae Cristache pe 19 noiembrie 2024 153

Și-avea dreptate. Chiar așa gândisem eu însumi, că tocmai numărul mare de ani în așteptare mă făcuse să cred că n-a fost din cale afară de greu. -Adică, ai zis: ăsta, adică eu, dacă n-a turbat, putea s-o ducă așa mult și bine!… -Cam așa! am spus. -Cam așa… Bravo! Și te încumeți?… a zis […]

A DOUA VENIRE (cap. VII)

de Nicolae Cristache pe 15 noiembrie 2024 171

Discuția s-a tăiat când a ajuns la Bakunin. Celebrul anarhist zicea, bătând șaua dictaturii proletariatului, că lumea care s-ar naște prin dictatură ar fi ca falnicul palmier sădit în pământurile Siberiei; că el a trăit în Siberia grație mărinimiei țarului și vorbește în cunoștință de cauză; statul, zicea, fie el și al proletariatului, conservă puterea […]

A DOUA VENIRE (sfîrșit cap. VI)

de Nicolae Cristache pe 12 noiembrie 2024 153

Tăcea el și tăceam și eu, tăceam amândoi; scăpam din noi ca să ne întrebăm ce simte celălalt tăcând. Cerul se limpezise  de ploaie, o vreme s-o lingi nu alta,când și când câte un norișor alb se destrăma străpuns de o rază de soare. Și-atunci obrazul lui Marx primea umbra trecătoare, și din portocaliu se […]

A DOUA VENIRE (cap. VI)

de Nicolae Cristache pe 1 noiembrie 2024 208

M-a trezit Lenchen când a venit s-o ia pe „Deșteptuța”. Mi-a spus c-afară e frumos, nu mai plouă, că toate animăluțele sunt cu Tussy în curte și că Mohr a coborât și el, mănâncă în bucătărie, dacă a mânca se cheamă ceea ce morfolește el. Îmi încheiam șireturile; mă stângeau și, așa adormit cum eram, […]