-Adică, a punctat Mohr, când i-am relatat ce făcusem cât lipsisem de la datorie – nu i-am spus motivul pentru care plecasem, părea să nu-și dea seama – succesul, zici dumneata, te dezumanizează, asta ai vrut să spui? Și-am zis: -Scuze, dar n-am folosit termenul „dezumanizare”. -Dar l-ai gândit, nu e cazul să negi; nu […]

Am urcat așa cum coborâsem, în vârful picioare lor, și-n ușa de la parloar ne-am oprit. Precauțiunea noastră era inutilă; tot ce se petrecea în casă, indiferent câte uși erau închise, Lenchen auzea și vedea, și doar considerente ce țineau de înțelepciune o îmboldeau să se prefacă. Ușa de la bucătărie s-a întredeschis cât o […]

I-am reprodus discuția cu Lenchen cât timp a fost el la baie; factotumul casei povestise cum el, Mohr, când este încredințat că face un lucru bun, mâna îi merge ca pe tocătorul de ceapă, iar când sufletul târâie încredințarea, încep bolile; și că, desigur, nu astea fuseseră cuvintele ei, care erau mult mai cu miez, […]

… Am revenit sus, cu ceșcuta de ceai la mine. Marx renunțase la fularul de cașmir care-i proteja grumazul și-l înlocuise cu o lavalieră care se potrivea ca nuca-n perete cu cipicii din petice de stofă, viu colorate – creație unicat Tussy. Schimba dintr-o mâna în cealaltă pipa cu țigara, fără nicio pornire de a […]

I-am povestit lui Mohr ce mi s-a-ntâmplat odată, demult, ca reporter. O întâmplare care-mi apasă sufletul. Fata în cauză semăna cu Tussy. Reporter ca și mine, dar la un alt ziar. Întârziasem amândoi într-un mic sat la câțiva kilometri de Oradea. Nu ne cunoscusem până atunci. Eu aveam ceva notorietate, ea, nu. Și următorul autobuz […]

-Unde-am rămas? a reluat Marx discuția. Și-n calmul cu care o spunea se putea ghici ușor rutina unui antrenament nu de azi, de ieri. Cred, a zis, că vorbeam despre escroci. Știa că discutasem despre prevestiri, dar lui îi plăcea să fi vorbit despre escroci, inspirat de joaca animăluțelor. Apropo de escroci, a zis, clovneriile […]

Pentru o clipă am crezut absurd că Marx se poate însănătoși. Gândul patetic din tinerețea sa, acela că omenirea se poate salva cu o poveste, îl săltase la părerile de demult și îl așezase-n capul oaselor; dădea impresia că e pus din nou pe treabă. Că acuși-acuși îmi va spune: ia o hârtie și scrie! […]

… Pe peluza din fața casei, Tussy sta cu iepurașul în brațe și, fiindcă nu mă vedea, mi-o puteam închipui în voie. Pândeam delicatețea trupului ei și mă gândeam prin ce alchimie tatăl se vedea aidoma ei, cu alura sa de halterofil de categorie mică. Știam caTussy, la rândul ei, regreta că seamănă cu genul […]

… M-am întors la datorie și m-am așezat în fotoliul acela incomod și-am rămas un timp fără să vorbesc. L-așteptam pe Mohr care somnola cu fața în sus și brațele sub cap – cum fac și eu când ceva nu-mi convine. „Deșteptuța” și „Țeposu” îi țineau companie – broscuța pe piept, ariciul în culcușul de […]

Ca să ajung la baie a trebuit sa cobor mai multe trepte de lemn acoperite cu o traversă de cânepă, roasă pe mijloc. La capătul lor era parloarul, camera de zi; l-am traversat în urma lui Lenchen și am dat într-un coridor cu multe uși. Lenchen mi-a deschis una pe care Tussy, cine alta?, desenase […]