Lissagary, ostracizatul de însuși Marx, logodnicul interzis fiicei sale, sta-n poarta casei și căuta-n traista să dea de pomană la o cerșetoare, toată-n zdrențe și cu un copil aproape gol în cârcă – nomazi francezi -, și-avea de furcă mult cu portofelul, cu cărțile și umbrela, fiindcă o boare de vânt ridica filele cărților și-i […]

Am urcat așa cum coborâsem, în vârful picioare lor, și-n ușa de la parloar ne-am oprit. Precauțiunea noastră era inutilă; tot ce se petrecea în casă, indiferent câte uși erau închise, Lenchen auzea și vedea, și doar considerente ce țineau de înțelepciune o îmboldeau să se prefacă. Ușa de la bucătărie s-a întredeschis cât o […]

I-am povestit lui Mohr ce mi s-a-ntâmplat odată, demult, ca reporter. O întâmplare care-mi apasă sufletul. Fata în cauză semăna cu Tussy. Reporter ca și mine, dar la un alt ziar. Întârziasem amândoi într-un mic sat la câțiva kilometri de Oradea. Nu ne cunoscusem până atunci. Eu aveam ceva notorietate, ea, nu. Și următorul autobuz […]

-Unde-am rămas? a reluat Marx discuția. Și-n calmul cu care o spunea se putea ghici ușor rutina unui antrenament nu de azi, de ieri. Cred, a zis, că vorbeam despre escroci. Știa că discutasem despre prevestiri, dar lui îi plăcea să fi vorbit despre escroci, inspirat de joaca animăluțelor. Apropo de escroci, a zis, clovneriile […]

Pentru o clipă am crezut absurd că Marx se poate însănătoși. Gândul patetic din tinerețea sa, acela că omenirea se poate salva cu o poveste, îl săltase la părerile de demult și îl așezase-n capul oaselor; dădea impresia că e pus din nou pe treabă. Că acuși-acuși îmi va spune: ia o hârtie și scrie! […]

… M-am întors la datorie și m-am așezat în fotoliul acela incomod și-am rămas un timp fără să vorbesc. L-așteptam pe Mohr care somnola cu fața în sus și brațele sub cap – cum fac și eu când ceva nu-mi convine. „Deșteptuța” și „Țeposu” îi țineau companie – broscuța pe piept, ariciul în culcușul de […]

Ca să ajung la baie a trebuit sa cobor mai multe trepte de lemn acoperite cu o traversă de cânepă, roasă pe mijloc. La capătul lor era parloarul, camera de zi; l-am traversat în urma lui Lenchen și am dat într-un coridor cu multe uși. Lenchen mi-a deschis una pe care Tussy, cine alta?, desenase […]