Tăcea el și tăceam și eu, tăceam amândoi; scăpam din noi ca să ne întrebăm ce simte celălalt tăcând. Cerul se limpezise  de ploaie, o vreme s-o lingi nu alta,când și când câte un norișor alb se destrăma străpuns de o rază de soare. Și-atunci obrazul lui Marx primea umbra trecătoare, și din portocaliu se … Continuă lectura A DOUA VENIRE (sfîrșit cap. VI)