Un președinte al unei neam sărac colindă lumea, împreună cu nevasta. Pe banii cui? Pe banii neamului în pragul sărăciei. Alegătorii acelei țări au parlament, au partide cu oameni înstăriți, ziariști aidoma, reprezentanți în forurile pompoase ale Europei… Întrebare de sărmani: după pozele fals zâmbărețe în lumea elegantă a globului, națiunea cu președinte și nevastă […]

Mi-am petrecut anii, toți anii frumoși ai vieții, sub adevărul întremător al lui Alexandru cel Mare: „Am avut totul și totul era nimic”. Aiuritor de filozofic! Anii aceia s-au risipit, nu toți, degeaba. Remarcasem o vecină. De două ori pe zi trecea prin fața casei mele; pleca și se întorcea. Nu știam cum o cheamă. […]

În numărul trecut sugeram un adevăr ascuns. Mii, mii de milioane de oameni își cheltuiesc avutul din naștere încercând să pară ceea ce nu sunt. Presupun că nici unul dintre aceștia nu știe cine este, care-i sămânța cu care a fost dăruit la naștere. Niciunuia nu-i trece niciodată prin cap întrebarea cine este cu adevărat. […]

De ce Beethoven? Beethoven, întrucât de el a auzit și bișnițarul din talcioc, și doamna ministru a culturii. Chiar și Rareș nu-știu-cum. Iată chestia: Beethoven, chiar orb, și surd, și ciung, și cu mintea anapoda, a fost, este, și va rămâne compozitor genial. Căci, la el, nu e vorba de mâini, urechi, ochi… E vorba […]

N-aș putea să spun de ce îmi place cuvântul bancher. Când eram mic îmi plăcea cum sună oier. Astăzi rostesc cu evlavie cuvintele Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Ce poate fi mai duios, mai aproape de nostalgiile noastre? Un lider de sindicat a zis că dacă salariații CASEI nu vor primi mai mulțim bani, […]

Rămân ca prostul cu ochii amândoi pe ultimele cuvinte din precedentul editorial: România are un „moțat” cum sunt puțini în lume: un Președinte – ființă omenească, statornic din naștere. Cred că doar maimuțele sunt aidoma. Puțini au băgat de seamă. E ca și cum aș fi arătat rândurile cu pricina la alte maimuțe. Întrebarea mea […]

Ciudat. Nu l-am cunoscut pe pianistul Radu Lupu. Acum, la mult timp după moartea lui, l-am aflat în mine. Era undeva, mic, neconcret. Era acel ceva ce nu se vede. Se simte. Refuza aplauzele. Căuta esența. Adevărul lui. Și eu pe-al meu. El nu l-a găsit. Nici eu. Căutăm mereu. Există în România ceva asemănător: […]

Televizor în camera de lucru. Ceasurile arată opt seara. Opt și încă ceva. Știri. În pragul de la bucătărie, Talida mă întreabă cine e fercheșul care vorbește. Un om, un specialist în pensii, îi răspund. Strașnic specialist!…Uriașule, ce ne facem cu atâta bănet? Zornăie cu miliarde… Mă fac pensionară. Mă întreb unde au stat până […]

Există plăceri și plăceri. Plăceri de înghețată, de răzbunare… Toate, dacă nu chiar toate, sunt trecătoare. Există totuși una netrecătoare: ura pe doctori. Dacă nu zilnic, măcar o dată pe an și tot vine. Vine ca un cadou nedorit, cu o înjurătură la îndemână. Vine și rămâne. De-a naibii. Doamne, dar și când trece!… E […]

Tinerii de azi din băncile școlilor nu osârdesc spre Medicină pentru a primi lumina vindecătoare de oameni. Ci pentru bani mulți. Tot așa stau lucrurile cu cei ce înghit în sec la gândul să devină avocați. Nu calea spre  apărararea adevărului îi mână într-acolo, ci, dimpotrvă, ulicioarele care dosesc adevărul. De ce Ucraina n-ar trezi […]