Este ceea ce este

de Nicolae Cristache pe 19 mai 2025 73

M-am trezit trist. Oare visele?… Oare altceva?… Dar m-am ridicat din pat alt om. Puternic, cu imboldul lui Cato, spus mie de Montaigne: „Acest veac este atât de întunecat, încât până și înfățișarea virtuții pare a fi vorbărie dăscălicească.” Vă amintiți? Așa o fi fost atunci. La noi, acum, chiar așa este. Și mi-am amintit […]

Lumea în care suntem și vom fi

de Nicolae Cristache pe 14 aprilie 2025 128

Nu mai știu la ce televiziune priveam un program cu lumea după cel de Al doilea război mondial.  Milioane și milioane de oameni erau fericiți. Râdeau se îmbrățișau, horeau. Pentru victorie. Alte sute de mii de oameni, poate chiar milioane, muriseră nevinovați în războaie. În vremea războiului, ale sute de mii de oameni, milioane de […]

Habar n-aveți!

de Nicolae Cristache pe 11 aprilie 2025 115

Iată-mă iarăși la Spitalul Municipal din Ploiești. La 60 de kilometri de comuna Cornu, în care viețuiesc. Și patru sute de lei pe taxi. Sala de așteptare este plină de bătrâni. Nici eu nu sunt mai tânăr. Bandaje, seringi în mâini, bătrâne cu gândurile înspre copilăria de demult. Și doi bătrâni vorbăreți. Nu de mine […]

Un monstru inventat de puternicii lumii/eseu

de Nicolae Cristache pe 8 aprilie 2025 138

În lucrarea „Apocalipsa”,  Sfântul Ioan  înfățișează un Nero în felul următor: „Fiară rănită de moarte, cu rana mortală vindecată. Fiara care era nu mai este, dar va reveni şi al cărei număr este 666”. Scriitorul polonez Henryk Sienkievicz  susține, în romanul Quo Vadis: „Nero a incendiat Roma pentru a-și cânta versurile puțin frumoase și a […]

Știu viitorul

de Nicolae Cristache pe 29 martie 2025 136

Aveam, cred, vreo șase anișori, pe atunci. L-am rugat pe tata să-i trimită lui Stalin o scrisoare din partea mea. Aveam cu acela, pe atunci, dorințe comune: prieteni. Mă născusem analfabet și nu știam a scrie. A scris tata în locul meu. Din păcate, tata pierduse scrisoarea.  Așa a mărturisit el. Mai târziu m-am păcălit […]

Aleg între Soros și Trump

de Nicolae Cristache pe 16 martie 2025 185

Cred că sunt două săptămâni de când am rămas liber să aleg. Greu, chiar foarte greu am putut desluși despre ce este vorba. Este limpede pentru oricine că popoarele n-au contat niciodată. Au contat doar regii. Mulți au fost uciși, dar asta nu cântărește cine știe ce. Au contat marii cântăreți precum Napoleon, sau, ca […]

Binecuvântată cenzură!

de Nicolae Cristache pe 7 martie 2025 151

Viața este ca un basm. În copilărie, era doldora de feți-frumoști, balauri, uriași, necurați… Viața a tot urcat. Balaurii din copilărie și celelalte personaje continuă să existe, numai că se alintă altfel: istorici, bancheri… Iată, chiar și cenzură! Tot cu oameni, tot cu interese, cu creiere… acuzații… înțelepciune… iubire… Doar că iubirea este calea anevoioasă, […]

În sfârșit ne înțelegem

de Nicolae Cristache pe 6 martie 2025 142

Să fi fost în clasa întâia? Nu mai țin minte. Dar mi-aduc aminte pământul… Cel care m-a primit când eram cu picioarele goale și le-a mânjit cu noroi. Astăzi nu mai este același. Nu-l mai recunosc. E nou, înalt… Dar continui să-l iubesc și-l voi iubi până ce nu voi mai fi. Pe timpul acela […]

Darul stelelor

de Nicolae Cristache pe 5 martie 2025 167

Eram mic, în clasele primare. Ședeam seara pe treptele casei și priveam stelele. Cerul. Și mă întrebam: ce sunt, câte sunt, de ce sunt, ce au de gând cu noi? M-am tot întrebat până când am ajuns în liceu. Și gata. M-am luat de fete, de fotbal, de cărți, de filme, de înjurături și visuri… […]

Poporul român, reînviat

de Nicolae Cristache pe 3 martie 2025 181

M-am angajat, în fața televizorului, să aflu despre ce este vorba în mitingul de sâmbătă din Piața Victoriei. Eram împovărat cu grijile mele, dar nu numai. La fel de împovărată îmi era memoria. Cu imagini incredibile despre felul în care este condusă țara. Felul în care a evoluat ființa mea este unul firesc. Reportericesc și […]