Şi veacurile treceau, precum anii şi zilele. Trecuse şi mia de ani invocată de Seneca: „Aceasta este lumea, îi spunea lui Novatus; ea a făcut spre sinea ei doar câţiva paşi în raport cu veşnicia. Unde va ajunge ea peste o mie de ani?” Având în față îndrăcita întrebare a lui
Read More
VI Așadar, după trista despărțire de marea sa iubire, Désirée Artôt, stând de vorbă cu Anatol, fratele său mai mic cu zece ani, Piotr Ilici zise: „Iată, acum sunt liber, dragul meu frate, dar și incapabil să fac față realităților de zi cu zi. Muzica îmi ocupă întreaga ființă. Fiecare întâlnire,
Read More Cele vorbite mulțumeau urechile mesenilor, iar la asta se adăuga clipocitul blând al vinului turnat în pahare. Bucuria revederii cu soții Grieg desferecase toate lacătele cu care Piotr Ilici se închidea la întâlnirile convenționale. Abia de gusta din mâncărurile pe care el le alegea special ca să slobozească toate simțurile
Read More
În capcana amorului propriu rațiunea trece la spate; nicio măsură nu mai e păstrată. Această zăbavă a gazetarului austriac în drumul spre țintă -demitizarea genialului compozitor -, ocolul pe la prietenii victimei, se vădea a-i fi potrivnică. Fi scurtătura tradițională între două caractere mărunte ține de la viclenia mândriei rănite,
Read More Despre aceasta se vorbi și în zilele următoare, nouă la rând, și-ntr-a noua condeiele maeștrilor în scorneli se-nflăcărară când se văzură atât de aproape de ținta dorinței lor gazetărești: Piotr Ilici Ceaikovski muri de holeră; scenarii peste scenarii, care mai-de-care mai îndreptățite să-și adjudece podoaba adevărului logic, se învălmășeau în
Read More La 16 octombrie 1893, cu nouă zile înainte de moartea-i ciudată, Piotr Ilici Ceaikovski dirijează la Sankt-Petersburg premiera noii sale simfonii Patetica. Are 53 de ani. Cortina coboară în vacarmul tăcerii care însoțește rândurile și pașii târșiți înspre multele și feluritele ieșiri. Nu se face auzit niciunul din suspinele și
Read More
Alexandru era ţintuit la pat de o ciudată febră care-i răscolise din senin măruntaiele şi judecata, şi nu era medic să îndrăznească să-i dea ajutor, și nu era oştean în apropierea serii, la focul marilor jertfelnice, care să mai creadă într-o posibilă însănătoşire. Unde erau zilele şi nopţile când nimic
Read More
Aștepta stingheră, rezemată de peretele de sticlă al holului, semnalul de întoarcere în sala de conferințe. Spatele adus - poziția în bancă a tocilarei. Pieptănată cu cărare și fundițe. Părea a nu agrea genul de adunare unde fusese invitată. Ceilalți tineri, ieșiți în pauză, fumau în grupuri - grupulețe. - O
Read More
Și iată-l pe Lev Tostoi, via Henry Troyat. La 82 de ani, marele om trăiește revelația adolescentină că drumul său nu este cel bun. Și fuge de-acasă. Predicase sărăcia și trăise în lux. Propovăduise uitarea de sine și își notase cele mai mici indispoziții. Disprețuise gloria și își întreținuse prestigiul
Read More
Martor la moartea mea Băiatu’ o luă-nainte. Nu venise pregătit pentru un drum mai lung. Alergase de gura maică-sii. Era cu picioarele goale în ghete; ocolea gropile şi băltoacele întinse; pe cele mici le sărea într-un picior. Sven îl imită un timp, după care renunţă. Pe băiat aventura îl distra.
Read More