Să învățăm să iubim cu inimile noastre Călin, sosit de la Roma, își anunță vizita la Uriașul împreună cu prietena sa, Dali. Talida se interesează cine este „tovarășa”. Călin intervine râzând. Zice: -Talida, oprește-te!… Talida simțise ceva supărător, desigur. Călin știe motivul. Începe să  explice cum, într-o seară, Uriașul pornise cu mașina pe autostrada spre […]

Uriașul e trist. Căutând un citat din covorbirile sale cu Lucius Seneca, se întristase din pricina unei constatări. Seneca urcase pe drumul existenței cu adevăruri. Urmașii de azi, constatase Uriașul, nu mai au nevoie de  adevăruri. Învață din cărți cuvintele savante și nu le mai  trebuie altceva. De la șefii de stat la ultimii vagobonzi. […]

Uriașul își cere iertare la telefon: -Călin, te rog să mă ierți chiar dacă ești la Roma, sediul Papei… He, he!… Spune-mi, te rog… Ne cunoaștem de puțin timp, totuși voi scrie ceva și despre tine. Spune-mi câte ceva din tinerețea ta.. -He, he!… N-ai unde scrie, Uriașule. Și totuși, iată câteva aventuri!… Îți amintești […]

Uriașul continuă: -Eram în Irlanda, la Dublin, într-un autobuz cu etaj. Întrucât nu cunoșteam limba irlandeză, ca să evit discuțiile, am urcat la etaj. Scaune libere. La următoarea stație s-a așezat în fața mea o călătoare, tot ca să evite discuțiile, doar că ea vorbea englezește. Așa credea ea, că, dacă sunt străin, vorbesc obligatoriu […]

Doi scriitori, Cristel Nicolae și Călin Vodă Maicum, se întâlnesc întâia oară în camera primului. Încăpere mică, în raport cu celelalte. Interiorul este ca-n povești. Cărți ale autorului –  scriitori, filozofi, enciclopedii, biblii, dicționare -, picturi originale, păpuși înveștmântate, lei, tigri, urși, pantere, câini, maimuțe, prințese, vapoare, castele… În pat doarme câinele Pablo Neruda – […]

„A zis: «Pesemne lumea este altceva decât am crezut şi decât am vrut eu să fie». Ne-am întors la vilă. A urcat, dar n-a zăbovit. A venit la mine, a dat mâna cu mine şi a zis: «Suzană, mâine dimineaţă vii să-mi faci bagajul!» Da, tovarăşe Ceauşescu, i-am spus şi tovarăşei că vin. «Da, dar […]

Între scenariile mele avântate, reluă Tanţa febrilă, de teamă că dacă nu spune acum nu o mai spune niciodată, figura unul în care oameni ca tatăl meu şi ca dumneavoastră vor fi judecaţi în faţa întregului popor şi judecata se va încheia cu vorbele: „Pentru ca niciodată ce-a fost să nu se mai petreacă în […]

A doua zi dimineaţă, senatorul Jackson – nimeni altul decât coautorul Amendamentului Jackson – Vanik  prin care se condiţiona acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate doar ţărilor care recunoşteau dreptul de emigrare al cetăţenilor lor -, era aşteptat la Blaire House de preşedintele României, Nicolae Ceauşescu. Şi, ca de obicei în astfel de ocazii, se […]

Cât erau zilele de lungi, în faţa ochilor mei, tovarăşe Bodnăraş, vedeam doar imagini cu ea ridicându-şi poalele să i se vadă mai bine botinele, dându-şi ochii peste cap, maimuţărind domnişoarele din înalta societate, ea, goală, şoptindu-mi „nu te ruşina, nu e nimic de ruşine”, imagini care parcă voiau să trăiască în veci în mine. […]

Descoperire după 44 de ani (Sfârșit capitolul XI) Abia întors de la Praga, din concediu medical, eu, Nicolae Cristache, mi-am luat câteva zile libere şi cu rucsacul în spinare am pornit unde-oi vedea cu ochii, prin Moldova, la mănăstiri, în munţi. Multe zile la rând am avut parte doar de ploi, de frig, de foame, […]