Cristina Angelescu… sau Anghelescu. Pianistă consacrată. Într-o pauză, la Ateneu, foști colegi de la „Caragiale”. Cel poreclit „Mieluțu”, filozof, umblat prin școli în Austria, Germania… Premii internționale, titluri… Și el, coleg cu Cristina… Că,uite, ce ia venit ei să cânte Grieg? „Fetițo, ești mic-burgheză…” Ani buni am căutat o explicație. Ce legătură putea exista între […]

  „Iubire și pierzanie – acestea merg de-o veșnicie împreună”… „Vezi să nu, îl mustra Zarathustra. Nicio pierzanie”. Cândva mi se păruse și mie că văd un suflet al lui Dumnezeu săltând în jocurile noastre de-a hoții și vardiștii, întrecători fără prihană. Și nicio artă nu mi se părea mai vrednică de prețuire. Eram odrasle […]

Atunci, grăit-a Zarathustra către mine: „Mult prea departe-n viitor te-ai avântat.” Iar eu, ascultându-i zicerea, am revenit în timpul meu, în patria mea. Cu un ochi mai blând, căci, într-adevăr, un dor adânc mă împingea înspre ele. Dar, iată, doar timpul mi-era singurul contemporan… Asemenea împestrițătură de chipuri ochiul meu nu mai văzuse în timpurile […]

Netulburate ne sunt zările. Azi, „sublimul” de pe tron colindă cu soața prin ceruri străine. Își umflă pieptul asemeni celui care-și ține pentru sine unicitatea. Împodobit cu adevăruri hâde, mulți ghimpi ies din carnea lui. Nu-i place râsul. Și nici frumusețea. Sumbru, asemenea unui tigru încrâncenat, se aține gata să treacă zăplazul afinității americane. Dacă […]

„Noi, zic ultimii oameni, oamenii-funie, făcându-ne cu ochiul, suntem inventatorii fericirii”. Așa se încheie prima cuvântare a lui Zarathustra, cea care se numește și „precuvântare”. Mulțimea l-a întrerupt, plină de strigăte și veselie. „Dă-ne ultimul om, o, Zarathustra!”. Așa strigau. „Hai, fă din noi ultimul om! Îți vom da noi, din partea noastră, Supraomul”. Și […]

Pătrund anevoie la miez. Prea multe vorbe, Friedrich. Le aleg riscând. Spui tu: „Când ajunse la orașul cel mai apropiat, Zarathustra găsi mulțime de popor ce se adunase în piață. Și se adresă așa către popor: «Vin să vă anunț ce este Supraomul. Ce este omul de mâine. Omul de azi este ceva ce, obligatoriu, […]

Puțină atenție: În discursul său de Rectorat, din luna mai 1933, Heidegger îl numea pe Nietzsche, ultimul fiozof german în căutarea lui Dumnezeu. Ieși un joc divin, dincolo de bine și de rău. A creionat un steag având în vârf esența cea mai intimă a ființei: dorința de putere. Dumnezeul de pe cruce este un […]

Dadu   Supriză! În locul eternului profesor de matematică – pantaloni largi, sacou cu buzunare mânjite de cretă, grăsuț – , vedeam un spilcuit slab, adus de spate și ochi inexpresivi. Am crezut că e  altcineva. I-am respins îmbrățișarea. Dă-mi timp să te pot privi, i-am spus. Ai fost bolnav? De ce? Nu înțeleg… Ești schimbat […]

Adrian Chelcea Pe ulița din fața casei, Sile, împreună cu alți doi tineri, se căznea să potrivească o cruce lucrată în piatră pe un cărucior cu două roți. Când m-a văzut, a ieșit înaintea mea năvalnic: M-am interesat. Vin aveți voie să beți. Mergeți în atelier, vin și eu. Nu mai am mult aici. Vă […]

Sile   De ce, pentru numele lui Dumnezeu, la 5 noiembrie 1939, când m-am născut eu, nu s-a găsit unul care să-mi spună ce mă aşteaptă? Înaintaşul meu, Alexandru cel Mare, ştia măcar, înainte de a muri, că a avut totul. Mai mult chiar: ştia că acest totul era nimic. Ion Ţiriac, da, s-a născut […]