A DOUA VENIRE (capitolul X)

de Nicolae Cristache pe 10 decembrie 2024 153

M-a auzit: vorbele îmi scăpaseră. Ne priveam și nu ne vedeam. El nu mai era el; eu nu mai eram eu. El era gol. Eu – pe jumătate mort. Ar fi fost de ajuns o boare ca să mă stingă ca pe o lumânare. O gugumănie mai mare nu puteam să fac. Se spune că, […]

A DOUA VENIRE (sfîrșit cap. IX)

de Nicolae Cristache pe 6 decembrie 2024 186

Coboram scara spe parloar, dar nu mai era scara pe care o știam. Pereții tăceau încruntați. În ovalul ferestrei din casa scării aerul bolborosea cenușiu-murdar. Treptele nu mai scârțâiau vesele de voluptatea cu care-și împlineau rostul secular. Prin ușa deschisă a bucătăriei urca miros de leșie și de rufe fierte; „Lord” bloca intrarea ghemuit pe […]

A DOUA VENIRE (cap. IX)

de Nicolae Cristache pe 3 decembrie 2024 127

N-ajunsesem în capul scărilor când am auzit vocea autoritară a lui Lenchen: -Mohr, ajunge! Nu-mi venea să cred că era vocea lui Lenchen, atâta mă-nvățasem doar cu vorba molcomă, tărăgănată, în maniera renană, a lui Lenchen. Vocea ei era la capăt de răbdare. Și l-am auzit pe Mohr spunând: -Nu mai dramatizați atât, n-am murit […]

A DOUA VENIRE (sfîrșit cap. VIII)

de Nicolae Cristache pe 29 noiembrie 2024 156

-Iată-l, a zis. Flutura un fascicol de manuscrise – găsise ce căuta. -Aici ai Biblia socialismului, așa cum îl văd eu; te rog s-o citești și s-o discutăm. Ce Bakunin și Lassalle? Asta-i Biblia! Din păcate, însă, când să intre în toiul bătăliei pentru Biblie, veniseră durerile de cap, insomniile și spectrul unei congestii cerebrale. […]

A DOUA VENIRE (cap. VIII)

de Nicolae Cristache pe 26 noiembrie 2024 145

Când m-am întors în camera de lucru a lui Marx, Lenchen tocmai pleca; își terminase tratamentul; în afară de Tussy, nimeni altcineva nu știa în ce consta acesta și ce erau așa-zisele pomezi. Mohr era cu mintea dusă și Lenchen m-a invitat să discutăm afară. Că e mai bine să plec. Că Mohr are nevoie […]

A DOUA VENIRE (sfîrșit cap. VII)

de Nicolae Cristache pe 22 noiembrie 2024 192

Și-a intrat Lenchen și Mohr a zis: -Deci?… Și-am plecat. Am plecat nițel amețit. Aerul stătut, după ce-am închis fereastra, nu știu de ce, da’ îmi dădea dureri de cap. Pesemne doctoriile tari cu arsenic, am presupus. De aceea și ținea Mohr geamul deschis, îl amețeau și pe el. Și-n parloar am găsit luminile aprinse […]

A DOUA VENIRE (continuare cap.VII)

de Nicolae Cristache pe 19 noiembrie 2024 158

Și-avea dreptate. Chiar așa gândisem eu însumi, că tocmai numărul mare de ani în așteptare mă făcuse să cred că n-a fost din cale afară de greu. -Adică, ai zis: ăsta, adică eu, dacă n-a turbat, putea s-o ducă așa mult și bine!… -Cam așa! am spus. -Cam așa… Bravo! Și te încumeți?… a zis […]

A DOUA VENIRE (cap. VII)

de Nicolae Cristache pe 15 noiembrie 2024 177

Discuția s-a tăiat când a ajuns la Bakunin. Celebrul anarhist zicea, bătând șaua dictaturii proletariatului, că lumea care s-ar naște prin dictatură ar fi ca falnicul palmier sădit în pământurile Siberiei; că el a trăit în Siberia grație mărinimiei țarului și vorbește în cunoștință de cauză; statul, zicea, fie el și al proletariatului, conservă puterea […]

A DOUA VENIRE (sfîrșit cap. VI)

de Nicolae Cristache pe 12 noiembrie 2024 156

Tăcea el și tăceam și eu, tăceam amândoi; scăpam din noi ca să ne întrebăm ce simte celălalt tăcând. Cerul se limpezise  de ploaie, o vreme s-o lingi nu alta,când și când câte un norișor alb se destrăma străpuns de o rază de soare. Și-atunci obrazul lui Marx primea umbra trecătoare, și din portocaliu se […]

Nicolae Cristache la aniversare

de Talida Covaci/Nicolae Cristache pe 5 noiembrie 2024 397

Pe 5 noiembrie 1939, la Brăila, venea pe lume Nicolae Cristache. Chiar dacă pare de prisos, am să reamintesc: unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști și scriitori, atît înainte cît și după 1990. Cu ajutorul „condeiului” a scos oameni nevinovați din închisoare în anii comunismului, cu ajutorul „condeiului”  a înființat o nouă generație de ziariști […]