Există Dumnezeu. Este Legea care ține în spate Universul. Ea, legea, El, Dumnezeu, au creat omul. I-au dat tot ce are nevoie ca să fie el însuși: picioare, mâini, inimă, creier… Care să nu se roage unui așa zis dumnezeu pentru a renunța la droguri, sau a intra copilul la facultate. Să fie, deci, ceea […]

Aflu întâmplător că statul român a suportat peste 90 la sută din cheltuielile cerute de întinderea unui eveniment mondial – Festivalul Enescu. Cotizație care certifică o țară cu adevărat mare. Am stat o clipă pe gânduri. Nu mult. Cum se întâmplă atunci când ți-o impune obligația de gazetar. Îndoiala se apleca asupra faptului că președintele […]

A vorbit doamna Burić. Poate ați citit, ieri. Unul dintre stăpânii Europei. Melodii fredonate cu o neștiință greu de atins. Despre presă, democrație, libertate… Parcă vedeam alături tonomatul și o păpușă gonflabilă. Băga fisa, apărea cântecul dorit de păpușă… Și procurori, judecători, polițiști… Fiecare fisă din tonomat are inscripționat prețul. Confiști tonomatul, afli câți euro […]

Consiliul Europei a lansat, azi, la nivel continental, o campanie care să sporească gradul de conştientizare cu privire la rolul jurnaliştilor în apărarea unei societăţi democratice şi pluraliste. Prin vocea Marijei Pejčinović Burić. Doamna Marija Pejčinović Burić, secretarul general al Consiliului Europei, este o bătrână cu aere aristocrate. Dorința ei răsare dintr-o memorie veche, foarte […]

„Iată, le zise Iisus, cu două mii de ani în urmă, vă dau acest pahar cu vin. Împărțiți-l între voi!” Ce scrie, azi, consăteanul meu Ionuț Popescu: „Primul ministru al Suediei a cerut intervenția armatei, Poliția nu mai face față de mult…” Suedia, grădina cu oameni, unde alesesem să mor. N-aș fi crezut: poliția nu […]

Scuze celor care o cunosc pe Talida. O zăpăcită. Nu există tertip femeiesc la care să nu recurgă. În cele din urmă, n-am avut încotro. L-am acceptat pe Her, un câine sălbatic, îndrăgostit de libertate. Neîntrecut la sărit gardurile cele mai înalte, la ros zgardele, indiferent de marca firmei. Până în urmă cu câteva zile. […]

Îmi scrie Gelu Solomon, un prieten din copilărie: „Te-am recunoscut Cristaș, nu renunți la șmecherii. S-o crezi tu că vreun copchil de azi ar fi în stare să dorească altceva decât bani. Nu-l interesează să fie el însuși. Ieri, m-am dus în târg să cumpăr struguri. Nu m-am lipit de nimic. Mi-a fost milă de […]

Ion, ascultă! Nu mai vorbeam, urlam. Eram campioană. Tu citeai „Nero, neștiutul”. Țin minte și acum, ca pe niște versuri: poetul Lucanus își denunță mama; senatorul Quintianus – pe cei mai buni prieteni. Și un singur om. O femeie. Rupe o fâșie de la sân, și cu lațul se spânzură de speteaza scaunului… Epicharis! Și […]

Nu, Ion!… Nu mai sunt Teo, alergătoarea. Nici tu nu-mi mai ești prietenul de-atunci. Constatarea, târzie, mă întristează. Nu ne suntem unul altuia un teatru îndeajuns de mare. Tu vii din mulțime, aceea ce și-a impus norme morale, religii, credințe și care, în realitate, o împiedică să vadă lumina adevărată. Iată, dar, ce spunea FIARA, […]

Ion, fiul din Toronto – că nu înțelege nimic din ce scrie Teo, să citesc eu…  „Nu sunt o aiurită, Ion, cum crezi tu. Titlul meu de campioană mondială… În sfârșit… Tatăl tău va înțelege. Soarta nu l-a înălțat pe om într-atât încât să apere de sus ce-a făptuit pentru nația sa. Gândește-te bine: mare […]