Belferi și credincioși în Dumnezeu

de Nicolae Cristache pe 26 aprilie 2024 115

Există oameni complicați și oameni simpli. În realitate, oamenii complicați sunt mai simpli decât oamenii simpli. Care sunt oameni pur și simplu? Toți cei ce dețin adevărul care nu există. Vin alegerile. Cine le va câștiga? Cum toți dețin adevărul care nu există, alegerile vor intra pe mâna celui care are bani mai mulți. Cine […]

12 rânduri reînviate/Mediocrități și vai…

de Nicolae Cristache pe 20 aprilie 2024 135

Nu știu de ce, impresia mea este că de mediocritate nu e ferit nimeni. Îl am în față, pe piedestal, pe Alexandru cel Mare. El, machedonul, a recunoscut înainte de moarte: „Am avut totul și totul era nimic”. La fel pot zice Napoleon, Hitler, Stalin… Totul este Nimic! Și totuși, totul există fără s-avem habar. […]

12 rânduri reînviate/Ceva nu e în ordine

de Nicolae Cristache pe 19 aprilie 2024 136

Mă întrebam, recent, la ce-i trebuie omului memoria. Nu știe încotro se îndreaptă. Oamenii supranumiți „de știință” emit ipoteze imposibil de verificat. Trece timpul și trece… La ce-l ajută memoria pe om? De ce o are cu atâta forță? Ce-i drept: la rele îi este de folos. Asta, până ieri. Aseară, în grădină, am constatat […]

12 rânduri reînviate/Știu cum e viitorul

de Nicolae Cristache pe 16 aprilie 2024 124

L-am rugat pe fiul meu să-mi trimită niște documente de la București. El a zis: Cum să nu, tati? A uitat. Eu am zis: Nu-i nimic; se întâmplă! Mi-a fost rușine să-i spun lui Romică, prietenul meu. Cum să-mi fac de râs fiul cel mult drăgăstos? Lui Romică însă nu i-a fost rușine să-și facă […]

12 rânduri reînviate/Cât pe ce să greșesc

de Nicolae Cristache pe 14 aprilie 2024 164

Scuze!… Eram pe cale să mor. Uitasem să vă cer iertare. Nu v-am spus că n-am reușit să citesc până la sfârșit cele câteva milioane de volume care s-au scris despre cât de ticălos este omul. Mai ales că omul descris, până la mine, de istorie, este infinit mai nemernic. E drept că și mai […]

12 rânduri reînviate/Nemurirea sufletului

de Nicolae Cristache pe 11 aprilie 2024 178

N-am provocat-o. Nici n-am inventat-o. Iat-o: Nu m-am însurat cu una dintre femeile pe care le-am iubit. Am preferat să inventez motivele. Cele pe care le-am iubit au dispărut ca să apară acum în versul „Zările-s de farmec pline…”  Talida a venit neprovocată. Ca fulgerul care, după ce a luminat un loc întins, e ca […]

12 rânduri reînviate/Întâlnire după veacuri

de Nicolae Cristache pe 8 aprilie 2024 169

Am reîntâlnit, în sfârșit, un băiat-băiat. Ieșisem la plimbare cu Talida, mână în mână. Doi pași, și haltă. Deodată, s-a oprit în fața noastră un băiat. Nu-l cunoșteam. „Mă bucur să vă văd împreună”, ne-a zis cu glas timid. Mâinile îl stânjeneau. Și le-ar fi ascuns, dar nu avea cum. Parcă nu erau ale lui. […]

12 rânduri reînviate/Renunță la zei și la oameni

de Nicolae Cristache pe 6 aprilie 2024 131

Bassus privește sfârșitul său, întâmplare rară astăzi, cu acceași stare a sufletului cu care a navigat toată viața. Solitar, cu adepți de pripas. Iată, ce știe el să facă, mulțimea nu apreciază. Iar ce apreciază mulțimea, el nu știe cum să-i dea rod. Bunăvoința vulgului se obține cu mijloace puerile. Dacă voiești să fii tu […]

12 rânduri reînviate/Bătrânește…

de Nicolae Cristache pe 4 aprilie 2024 139

Mă așez obosit, atent la literele scrise de foști colegi. Nu-i mai recunosc. Niște țipete venind de-aiurea, anunțând oferte de afaceri în formă de editoriale. Și tot atâtea bariere. N-am pe unde trece. Ideea care mă străfulgeră străbate veșnicia. Cu oameni. Alți oameni. Oameni frumoși. L-am găsit, spune Seneca, pe Aufidius Bassus. Omul acesta cu […]

12 rânduri/Ajutați-l pe Putin!

de Nicolae Cristache pe 25 martie 2024 178

L-am visat pe țarul de azi al Rusiei. Îmbrăcat în straie simple de mujic. În traistă, ducea o plângere. Clădirea în care se afla avea pe frontispiciu numele unei instituții mondiale. Și ea în căutare, de aproape un veac, a rostului său în lume. Nu-l găsise încă în ciuda numelui său pompos: ONU. Mujicul rus […]