Cred că sunt două săptămâni de când am rămas liber să aleg. Greu, chiar foarte greu am putut desluși despre ce este vorba. Este limpede pentru oricine că popoarele n-au contat niciodată. Au contat doar regii. Mulți au fost uciși, dar asta nu cântărește cine știe ce. Au contat marii cântăreți precum Napoleon, sau, ca astăzi, Soros și Trump.
La început, cel ce mi-a căzut pe suflet a fost Donald Trump. Acesta voia o lume a oamenilor conduși de legile celui ce a creat întreaga lume. Când am văzut că Trump admite ca toate ființele mici să fie educate diferit – o parte pe banii statului și o alta în școli întreținute de miliardarii care n-au avut la inimă zgârcenia legilor lui Dumnezeu -, am renunțat la el. Mi-am zis că Trump n-ar putea îndeplini dorințele Celui de Sus în mai puțin de zece ani. Ori, eu nu mai am de trăit decât oleacă.
Deci, am rămas la Soros. Exact pe putințele mele. Acelea de a avea de-a face cu o gașcă de slugi, țanțoșe și înțolite în cuvinte culte – fără a fi născute aceste cuvinte din ei.
Iată, mi-am spus, ce lesne o pot duce mai ușor pe lume. Învăț câteva nume, oricât de grețoase, și sunt al timpului ce mi-a rămas de trăit.
