Muzica este viața mea. Fără voci care interpretează. Muzică și atât. Ieri m-am bucurat ascultând-o în mașina care mă transporta la spitalul din Câmpina, unde urma să fiu „analizat” de urolog. Știți voi, specialistul în puțe. Aceasta, puța adică, mă împovărează, de multă vreme, cu dureri deseori insuportabile. Spre deosebire de trecut, când îmi dăruia plăceri. Deh, vârsta!… Am ajuns la timp la doctor. Deși am ajuns exact la ora când fusesem programat, mi s-a spus să aștept. A durat (așteptatarea) „doar” o oră și jumătate. Medicul, în vârstă de 72 de ani, urcase la toaletă. Când el revenit, eu nu mai puteam vorbi. Mă surmenase oboseala. De aceea mi-au interzis-o specialiștii. Cu chiu și vai, medicul a acceptat să stea de vorbă cu soția mea despre motivele care m-au adus la el. Bătrân, medicul a chibzuit cu răbare. Apoi, după ce și-a irosit răbdarea, mi-a luat patru sute de lei și mi-a recomandat să fac RMN.
L-am făcut. Deși epuizat, m-am dus și la RMN…
Astăzi sunt vesel.
Plouă. Cerul e plin de nori. Străzile sunt pustii. Grăbite, vrăbiile își flutură aripile prin fața ferestrei mele. Trăiesc. Maimuțica m-a acoperit cu iubirea ei. Aștept ziua de mâine.
