O fi grav? O fi ca-n jocul de leapşa? Premierul Ungariei a spus că dorinţa sa şi a ţării pe care o conduce este ca Ardealul să fie ce-a fost, naţiunea maghiară să fie ce-a fost. Adică Ungaria Mare. Căreia i-a fost luat Ardealul în mod perfid.
Dar nici războaiele nu mai sunt ce-au fost. Pe lângă cele calde, au apărut, iată, unele noi, reci. Şi procesul continuă. Kosovo a inaugurat războaiele insidioase. Acestea din urmă încep printr-o declaraţie a unui personalităţi de o etnie diferită de aceea a majorităţii. Tratatele internaţionale n-o menţionează ca declaraţie de război (încă), dar asta este!
În fapt, Viktor Orban a declarat război României. Şi nu e nevoie de un recurs la Murphy ca să ştim că ceva care începe insidios sfîrşeşte şi mai insidios. Să dăm jos măştile, propune ardeleanul Emil Boc, cu fariseismul activistului.
Şi-l ascult, şi din maldărul de măşti văd ridicându-se fantoşa unui PDL în întreaga-i nemernicie. Un regat pentru un cal. Ce vremuri!
O ţară arvunită de nişte neisprăviţi. Pentru o ţuică.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.