Ordinul 21/2009 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a stabilit noi reguli pentru acordarea despăgubirilor acoperite prin poliţa RCA. Acestea impugn noi obligaţii pentru asigurători, dar, totodată, limitează drastic valoarea despăgubirilor ce vor fi acordate.
Este bine de ştiut că cererea de despăgubire poate fi înaintată, în funcţie de situaţie, direct asigurătorului, Fondului de protecţie a victimelor străzii, sau către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în calitate de Birou gestionar.
În caz că evenimentul auto pentru care se cer despăgubiri nu face obiectul unei anchete judiciare, asigurătorul are dreptuil să facă propria investigaţie. Aceasta, însă, nu poate să dureze mai mult de trei luni, iar plata daunelor se face în termen de maximum 15 zile de la data cînd a fost depus ultimul document solicitat, sau de la pronunţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive.
Dacă asigurătorul RCA nu aprobă în totalitate suma cerută, este obligat să informeze solicitantul în scris asupra motivelor pentru care a luat această decizie şi să precizeze căile de atac. De asemenea, dacă acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile în tremenul prevăzut de lege sau şi le îndeplineşte defectuos (inclusiv prin diminuarea nejustificată a despăgubirii), la suma de despăgubire cuvenită se aplică o penalizare de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere.
Cu dus şi-ntors
Tot prin Ordinul 21/2009 se stabileşte că asiguraătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana păgubită “a procedat la repararea vehicului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea prejudiciului, dacă împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei, rezultă din actele aflate la dosar”.
Pentru a stabili valoarea daunelor inspectorii de asigurări vor lua în calcul datele consemnate pe cale amiabilă în documentele încheiate de autorităţi, documentele din care rezultă costul efectiv al reparaţiilor făcute corroborate cu preţurile practicate de unităţile de profil, declaraţiile scrise ale părţilor implicate în accident şi ale martorilor, toate acestea coroborate, al rîndul lor, cu propriile constatări ale asigurătorului.
Reglamentarea este cu dus şi-ntors din start, pentru că Ordinul precizează că “asigurătorii POT”, nu că sînt obligaţi să acorde despăgubiri în astfel de situaţii. Iar firma de asigurări, evident, are interes să plătească mai puţin. Pe de altă parte, ar putea să apară situaţii în care păgubaşul se înţelege cu ceu de la service, iar în acte să apară preţuri cel puţin bizare.
Dar, dincolo de aceste aspecte, nici de aceasta dată, deşi practica spune că există multe astfel de cazuri, nu se precizează dacă se ia în calcul la acordarea despăgubirilor faptul că exact înainte de accident ai investit o mulţime de bani în maşină pentru a-I face alte reparaţii sau îmbunătăţiri.
Doar pe cale justiţiei
Există şi cîteva cazuri în care doar judecătorii pot să stabilească ce valoare a despăgubirilor trebuie să acorde asigurătorii RCA:
“1. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu exceptia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată îşi realizează obiectul de activitate şi pentru care deţine licenţă şi autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determină luîndu-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de pagubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparţine păgubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare;
2. se formulează pretenţii de despagubiri pentru: hîrtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre, precum şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor;
3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana raspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele şi împrejurarile producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse”.
La minca-nţelegere
Există însă şi situaţii în care părţile pot să ajungă la un acord în privinţa despăgubirilor, pe cale amiabilă.
Această soluţie se aplică dacă:
-acţiunea penală a fost stinsă sau se poate stinge prin împăcarea părţilor;
-deşi hotarîrea instanţei penale a rămas definitivă şi irevocabilă, stabilirea despagubirilor civile ar urma să se facă ulterior;
-deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau din actele încheiate de autorităţile publice, semnate fără obiecţii de proprietarul, utilizatorul ori conducătorul vehiculului asigurat, răspunzator de producerea prejudiciului, rezultă atît răspunderea civilă a acestora, prejudiciile cauzate, cît şi vinovăţia penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs;
b) persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în functţie de hotărîrea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia.
Calcule
La stabilirea despăgubirii se iau ca baza de calcul pretenţiile formulate de persoanele păgubite, tinandu-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăşi valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi nici limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare RCA.
În caz că în accident au fost implicate mai multe persoane cărora le-au fost distruse bunuri, limita de despăgubire stabilită prin poliţa de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane păgubite, proporţional cu raportul dintre limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare şi totalul cuantumului despăgubirilor.
Ceasul rău
După cum se ştie, unele accidente se pot solda cu răniţi, sau chiar cu morţi. În aceste cazuri valoarea despăgubirilor se calculează astfel:
Stabilirea despagubirilor in cazul vatamarii corporale sau al decesului
1. în caz de vătămare corporală:
a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătamate, probate cu documente fiscale şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate, la data producerii accidentului, în ultimul an de studii sau de calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident – cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sînt suportate din fondurile de asigurări sociale prevazute de reglementările în vigoare;
e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decît salariul de bază minim brut pe economie;
f) daunele morale: în conformitate cu legislatia şi jurisprudenţa din România;
2. în caz de deces:
a) cheltuielile de înmormîntare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pînă la localitatea în care se face înmormîntarea;
c) veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi pînă la data decesului, prevazute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
d) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.
Stabilirea despagubirilor in cazul avarierii sau al distrugerii vehiculelor
Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.
Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din vehicul rămase neavariate, demontabile şi valorificabile, cuprinsa intre 0,1% şi cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.
Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi inlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative. Prin unităţi de specialitate se întelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi de materiale pentru acestea, cu exceptia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie la vehicule.
Costul reparatiilor efectuate la vehicule se stabileste pe baza documentelor eliberate de unităţile de specialitate.
În cazul în care reparaţiile vehiculului se efectuează în regie proprie sau se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul acestora se stabileşte pe baza evaluării asiguratorului şi, dacă este cazul, a documentelor justificative privind plăţile făcute, prezentate ulterior efectuării reparaţiilor. În astfel de cazuri cheltuielile cu manopera şi costul reparaţiilor nu pot depăşi, pentru părţi componente, piese sau materiale, preţurile de vînzare şi tarifele pentru manoperă practicate de unităţile de specialitate.
INDIFERENT DE SITUAŢIE, VALOAREA DESPĂGUBIRII NU O POATE DEPĂŞI PE CEA A POLIŢEI RCA!
În schimb, se pot cere despăgubiri şi pentru: acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă au fost necesare ca urmare a accidentului şi dacă sînt probate cu documente justificative;
acoperirea cheltuielilor de transport al vehiculului, cu exceptia cazurilor de daună totală, la unitatea de specialitate din România, cea mai apropiată de locul accidentului, care poate face reparaţia sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a vehiculului; cheltuielile de transport pînă la localitatea de domiciliu a persoanelor care au efectuat voiajul în vehiculul avariat, fără a se putea depăşi tariful prevăzut pentru transportul cu avionul – clasa economic; cheltuielile de transport ale mărfurilor aflate în vehicul, inclusiv în remorca/semiremorca tractată de acesta, pînă la destinaţie;
Atenţie! Toate despăgubirile se acordă numai pe bază de documente justificative.
Firmele autorizate
Doar 13 societăţi comerciale au primit, pînă acum, dreptul de a încheia poliţe RCA. Acestea sînt:
1. S.C. ABC ASIGURARI-REASIGURARI S.A.
2. S.C. ALLIANZ – TIRIAC ASIGURARI S.A.
3. S.C. ASIGURARE REASIGURARE ARDAF S.A.
4. S.C. ASIGURAREA ROMANEASCA – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A.
5. S.C. EUROINS ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A.
6. S.C. SOCIETATEA COMERCIALA DE ASIGURARE – REASIGURARE ASTRA S.A.
7. S.C. BCR ASIGURARI S.A.
8. S.C. CARPATICA ASIG S.A.
9. S.C. GENERALI ASIGURARI S.A.
10. S.C. GROUPAMA ASIGURARI S.A.
11. S.C. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A.
12. S.C. UNIQA ASIGURARI S.A.
13. S.C. ASIGURARE-REASIGURARE CITY INSURANCE S.A.
