De-o parte şi de alta a baricadei
Boc: “Guvernul nu are alternativă la concediul fără plată. Legea a trecut de Parlament şi de CCR (Curtea Constituţională a României)”.
Alianţa Bugetarilor şi Cartel Alfa: “Salariaţii nu vor semna actele de concediu fără plată, iar în perioada următoare vom organiza proteste ample”.
Salariaţii din Învăţămînt:”Dacă ne obligă să intrăm în concediu fără plată, vom închide şcolile în acele zile”.
Predoiu caută soluţii pentru ca zilele de concediu fără plată să nu întrerupă procesul de justiţie.
Sindicaliştii din penitenciare declară că dacă sînt trimişi în concediu fără plată, deţinuţii trebuie să fie concediaţi şi ei în zilele respective pentru că nu are cine să-i păzească. Ca să-i determine să se răzgîndească, şeful Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Ioan Băla, zice că se dă peste cap pentru a le respecta un drept mai vechi şi “uitat” pînă acum: va încerca să le dea o parte din banii pentru haine. Despre restanţele pentru orele suplimentare neplătite… nici o vorbă.
La poliţişti şi la jandarmi situaţia e şi mai dură. Ministrul Blaga le-a spus că asta-i legea şi se aplică, iar secretarul de stat Fătuloiu le-a cerut să organizeze întreaga activitate în parametri optimi. Inclusiv în perioada alegerilor şi de Sărbători. Deşi ei nu au dreptul la grevă, o parte a sindicaliştilor susţin oficial că se vor alătura protestelor Alianţei Bugetarilor. “Recalcitranţii sînt puţini” şi nu i-au anunţat pe toţi poliţiştii că se pregăteşte un protest.
Legea
Una peste alta, în timp ce Guvernul se spală pe mîini, ascunzîndu-se în spatele Parlamentului şi a CCR, nici unul dintre nemulţumiţi nu a pus mîna pe carte, ca să vadă ce şi cum. Adică să fi citit Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009.
Dacă măcar unul ar fi citit legea, ar fi constatat cît de şubred este argumentul cel mai frecvent invocat de către şefi: “S-a acordat derogare de la art 119 din Codul Muncii şi, pe cale de consecinţă, legea este absolut în regulă, poate fi aplicată şi toată lumea se supune. Dar, cu siguranţă, nici puzderia de şefi nu a citit-o. Altfel ar fi ştiut că articolul invocat figurează la art.11 din capitolul III al Legii, care se referă la “Măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în sistemul bugetar” şi “glăsuieşte” astfel: “Prin derogare de la prevederile art.119 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, de la data intrării în vigoare a prezentei legi până la data de 31 decembrie 2010, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite acordate până la data de 31 decembrie 2010, pentru activitatea prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal în cursul anului 2009, şi până la data de 31 martie 2011, pentru activitatea suplimentară prestată în anul 2010”.
Deci, pe de o parte, este vorba strict despre orele suplimentare, iar în întreg cuprinsul legii este singura referire la Codul Muncii, pe de altă parte, nicăieri în Legea 329/2009 nu este prevăzută vreo sancţiune pentru salariaţii care ar refuza să se supună obligaţiei de a accepta concediul fără plată.
Codul Muncii a fost terfelit
Asta, însă, nu înseamnă că Legea e constituţională. Ba chiar pare făcută într-o crîşmă de periferie în aburi stătuţi de bere trezită. Altfel, măcar CCR ar fi realizat că se încalcă grav Principiile fundamentale din Codul muncii, unde, la art. 3. – alineatul1 scrie negru pe alb că “Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit”, la alineatul 3, că “Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea”, iar la alineatul 4 se precizează că “Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1)-(3) este nul de drept”.
Nu este de neglijat nici art.4 din Codul Muncii, cu alineatele 1 şi 2 în care se arată că “munca forţată este interzisă” şi “Termenul muncă forţată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare ori pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţămîntul în mod liber”.
Precizări
Ca să fie lucrurile foarte limpezi se mai impun nişte precizări: pentru a putea să fie trimişi în concediu fără plată, deci pentru a fi obligaţi să nu muncească, salariaţii trebuie să-şi dea consimţămîntul scris. Cei mai mulţi se află deja în situaţia în care sînt ameninţaţi cu pierderea locului de muncă în caz că nu semnează aceste documente.
Revenind la alineatul 3, chiar dacă se face referire la “un anumit loc de muncă sau profesie”, întelesul poate fi extins şi aplicat la situaţia concediilor fără plată pe considerentul că salariaţii respectivi deja sînt angajaţi în anumite locuri de muncă, pe numite posturi, iar pe cale de consecinţă a-i trimite obligatoriu acasă este echivalent cu a nu-i lăsa să muncească într-un anume loc sau într-o anume profesie.
Ca să nu mai amintim despre faptul că cei cărora le este impusă o astfel de situaţie pot să obţină în instanţă inclusiv daune morale. De unde va găsi Guvernul bani să le achite?
Link-uri utile
http://www.legislatiamuncii.ro/a/1799/codul-muncii-actualizat–titlul-i.html
http://www.legislatiamuncii.ro/a/1764/codul-muncii-titlul-iii.html
http://www.avocatnet.ro/UserFiles/articleFiles/acord-cadru-cu-CE-FMIi_11091522.html
http://www.legislatiamuncii.ro/Codul-muncii-actualizat-2007.html