Pe timpul mandatului de deputat, ca membru al Comisiei de Aparare si Siguranta Nationala, am solicitat sa fiu verificat si am primit de la O.R.I.S.S. accesul la informatii clasificate. Si l-am folosit. Principala pirghie cu impact asupra populatiei pe timpul revolutiei din decembrie 1989 a fost diversiunea. Cea mai sofisticata componenta a acestei diversiuni, a fost considerata cea radio-electronica. Totusi, atunci cind ai acces la documentele secretizate si te pricepi, lucrurile devin extrem de simple. In continuare va trimit o serie de concluzii de pe urma unei sumare anchete pe care am apucat s-o intreprind in legatura cu acest subiect. Informatiile respective au fost remise procurorului militar gen. bg. Dan Voinea care avea in lucru dosarul Revolutiei, fara ca acesta sa le ia in seama.
Introducere
Suveranitatea statului roman asupra spatiului sau aerian era asigurata in decembrie 1989 de catre comandantul Comandamentului Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriulu ( C.Av.M & Ap.AA.T.) prin apararea cu mijloace specifice a obiectivelor economice si militare, a principalelor grupari de trupe, a patrimoniului national si a populatiei. Comandantul era responsabil de planificarea si coordonarea zborurilor aeronavelor militare si civile, românesti si straine, de controlul respectarii regimului de zbor în spatiul aerian al României, cu scopul prevenirii incalcarii acestuia de catre aeronavele infractoare. La aparitia incalcarii regimului de zbor, seful C.Av.M & Ap.AA.T dispunea identificarea, urmarirea si determinarea caracteristicilor de zbor ale mijloacelor aeriene, escortarea la ruta initiala de zbor sau obligarea respectivelor avioane sa aterizeze pe cel mai apropiat aeroport pentru clarificarea situatiei. Tot el ordona si nimicirea aeronavelor infractoare, în situatiile în care ele deveneau o potentiala amenintare pentru suveranitatea statului roman. C.Av.M & Ap.AA.T solutiona in mod oportun situatiile aeriene neclare aparute, prin interzicerea patrunderii în spatiul aerian a aeronavelor neprogramate. Indeplinirea misiunilor stabilite prin lege pentru C.Av.M & Ap.AA.T nu era posibila decit prin înstiintarea despre situatia aeriana generala precum si prin asigurarea cu date specifice a tuturor structurilor subordonate. In acelasi timp C.Av.M & Ap.AA.T raspundea si de înstiintarea celorlaltor categorii de forte armate, (unitatile apartinind trupelor de uscat si marinei militare) despre situatia aeriana existenta, informatiile acestea fiind necesare pentru asigurarea securitatii zborurilor aeronavelor proprii.
Planificarea unui zbor al unei aeronave militare considerat intrebuintare in lupta urma un algoritm obligatoriu… Dreptul de a da ordinul de deschidere a focului de nimicire aparitine comandantului C.Av.M & Ap.AA.T sau inlocuitorului legal al acestuia. Comandantul C.Av.M & Ap.AA.T poate da un astfel de ordin in cazul unei aeronave militare careia i-a repartizat tot el o misiune de intrebuintare in lupta doar daca e nebun sau daca urmareste sa-i omoare pe proprii sai subordonati.
Situaţii “bizare”
Va reamintesc citeva astfel de situatii petrecute in decembrie 1989 care n-au fost niciodata privite din aceasta perspectiva, de catre procurorii militari. Prima ar fi doborirea elicopterului IAR-330 Puma apartinind regimentului de la Tuzla in noaptea de 23/24.12.1989, de catre o racheta KUB lansata asupra sa de un divizion amplasat in Dobrogea. Echipajul elicopterul doborit, impreuna cu echipajul elicopterului coechipier care a scapat, au primit misiunea de cercetare direct de la C.Av.M & Ap.AA.T si nu s-au abatut de la traiectul ordonat. Alt elicopter IAR-330 Puma apartinind regimentului de la Boteni a fost doborit in aceasi noapte chiar pe platforma aerodromului de la Boteni, in timp ce acesta decola, de catre o racheta SA-3 lansata de divizionul care-I asigura protectia. Al trilea elicopter IAR-330 Puma doborit de apararea AA de la sol apartinea regimentului de la Sibiu, pilotii acestuia ( mr. Tudor si cpt. Motica ) primind in seara zilei de 22.12.1989 de la C.Av.M & Ap.AA.T misiunea de a se deplasa la Arad pe un traiect anume indicat si de a prelua de acolo pe generalii MI Nuta si Mihalea. Nici avionul AN-24, cursa charter TAROM, la bordul careia se afla ziaristul belgian Danny Huwer, cu casete "sensibile" filmate la revolutie, nu a fost doborit din eroare de racheta SA-3 lansata de acelasi divizion din nord-vestul Bucurestiului.
Comandantul C.Av.M & Ap.AA.T isi exercita actul de conducere atit din P.C.P. amenajat la Balotesti, in imediata apropiere a Bucurestiului cit si de la sediul C.Av.M & Ap.AA.T de la Baneasa. Ambele fiind echipate cu elementele de comanda ale sistemul automatizat ALMAZ -2, de productie sovietica. Rolul lui ALMAZ -2 era unul de interfata necesara monitorizarii componentelor sale aflate in dotarea U.M. si M.U. Av. si Ap. A.A. a Teritoriului… Odata cu descoperirea unei tinte aeriene de catre o subunitate de radiolocatie, ALMAZ -2 facea ca informatia sa fie imediat afisata tuturor radarelor de descoperire si dirijare ale aviatiei si rachetelor/artileriei A.A. subordonate.
Întrebari
O serie de incalcari voite ale regulamentelor de intrebuintare in lupta, ma fac sa cred, ca incepind cu data de 22 decembrie 1989 nu a fost nevoie sa mai fie utilizata nici macar o singura aeronava a fortelelor speciale ale SUA, pentru a bruia sistemul de descoperire radar al C.Av.M. si Ap.A.A.T, intrucit sarcina aceasta a fost indeplinita cu success chiar de catre comandantul Comandamentului Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului. Faptul ca tintele au aparut ca din senin, fiind descoperite brusc in imediata apropiere exact a acelor obiective care intrau in sarcinile Apararii A.A. a Teritoriului si in perimetrul aerodromurilor aviatiei militare a ramas fara nici o explicatie. Fara explicatie a ramas si modalitatea concreta prin care au fost introduse tintele false in sistemul de aparare A.A. a teritoriului, de catre sisteme ultrasofisticate portabile de bruiaj radioelectronic, de marimea unei genti diplomat, pe care nu le-a vazut nimeni, dar care erau manipulate "cu certitudine" de cetateni straini aflati la bordul unor autoturisme Lada.
Amintiri insingerate
S-a scris inca din 1991 despre modul in care generalul Nicolae Militaru, proaspat numit de autorii loviturii de stat in functia de ministru al Apararii, a dispus spre miezul noptii de 23/24.12.1989 deplasarea lt. col. Gheorghe Trosca seful de St. maj. al USLA impreuna cu 3 grupe de interventie imbarcate pe 3 ABI-uri la sediul M.Ap.N. din Drumul Taberei. Se stie de asemenea ca uneia din "Gorilele mercenare" cum au fost prezentati a doua zi in paginile Romaniei Libere, uslasii macelariti cu tunurile si mitralierele de pe tancurile si TAB-urile din curtea M.Ap.N., respectiv plutonierului Ion Muicaru i-a fost taiat capul, care a fost asezat la vedere pe turela unui TAB. Alaturi de cadavrele uslasilor, lasate 3-4 zile la locul masacrului, au fost puse coli de hirtie cu eticheta "terorist" si au fost adusi in mod premeditat "oameni de bine "sa scuipe si sa urineze fara rusine pe nefericitii militari romani. Regia a apartinut fara indoiala armatei si ca acum nu mai surprinde pe nimeni ca la primele ore ale diminetii de 24.12.1989, postul national de televiziune a prezentat la comanda un reportaj de la fata locului. Scenariul a fost scris de lucratorii autorizati sa desfasoare operatiuni speciale ai compartimentului de razboi psihologic si propaganda militara care functiona in cadrul Consiliului Politic Superior al M.Ap.N. a carui comanda fusese preluata deja de col. Ioan Talpes de la gen. lt. Ilie Ceausescu. Pentru a fi convingator, rolul de prezentator a fost jucat de un capitan M.Ap.N. purtind semnele de arma ale radiolocatiei. Dincolo de imaginile socante si inscriptiile care dirijau formarea perceptiei publicului, argumentul utilizat de cpt. Emil Streinu in demascarea lui Trosca drept terorist, a fost acela ca mantaua cu care era echipat purta insemnele corespunzatoare gradului de maior (o singura stea), iar vestonul pe cele de locotenent colonel ( doua stele ). Este cit se poate de evident ca acel capitan Streinu care apare in cadrele mai sus amintitului reportaj, a executat un ordin. Si cu toate acestea, din momentul in care s-a dovedit ca totul a fost o inscenare cu consecinte tragice si pina azi nimeni nu a fost curios sa-l intrebe pe acel capitan cine i-a dat ordin si in ce imprejurari.
Cu minciuna la TV
In a doua parte a anului 2003 si inceputul lui 2004, au fost dedicate citeva emisiuni Tv asa-zisei "diversiuni radioelectornice" la care Armata romana a fost supusa incepind cu 22.12.1989. TVR, dar mai ales OTV, prin emisiunea Dan Diaconescu Direct si National TV, prin emisiunea Miezul Problemei, moderata de Madalin Ionescu au prezentat o singura versiune, anume cea a capitanului Emil Streinu din 1989, devenit intre timp colonel dr. ing. la SPP (din 2005 general de brigada). In sprijinul versiunii sale, ofiterul E.S. a adus niste fragmente de circuite electronice, de zmee si baloane cu invelis metalizat, pretinzind ca toate acestea au fost folosite de teroristii din decembrie 1989 pentru inselarea aviatiei si apararii AA. Moderatorii emisiunilor in care a fost invitat col. Streinu au luat drept axiome toate acele argumente pentru care in alte imprejurari, ar fi fost dati afara si de la gradinita. Fiind ofiter activ, colonelul nu se putea duce la un post TV din proprie initiativa, pentru ca ar fi incalcat statutul cadrelor militare. Asadar, ca si in decembrie 1989, ofiterul a executat la ordin, o alta misiune de dezinformare a opiniei publice, la fel de evidenta ca si prima. Intr-un stat de drept, cel care ar fi trebuit sa se autosesizeze in cazul lansarii de catre un militar a informatiilor false, era Parchetul Militar.
Intra in scena Dan Voinea
Imaginea de luptator pentru aflarea adevarului cu privire la evenimentele din decembrie 1989 confectionata procurorului Dan Voinea e falsa si a fost indusa premeditat tocmai de cei care s-au cocotat in virful puterii dupa debarcarea cuplului Ceausescu. Cuplu care in 25.12.1989 a fost judecat de un asa-zis Tribunal Militar exceptional avind ca procuror-acuzator pe maiorul Dan Voinea, cel care a formulat o gramada de capete de acuzare imotriva Ceausestilor, pentru care nu a avut nici o proba. Toata documentatia sa, probatoriul, s-a redus la enumerarea unor articole din codul penal copiate inaintea sedintei pe o simpla coala tip A4. Altfel au stat lucrurile in 1996 cind aparitia unor articole de presa care-l incriminau pe gen. bg. Tudor Tanase a obligat Parchetul Militar sa deschida o ancheta. Pe Tudor Tanase, Revolutia l-a prins maior in cadrul unitatii R a Securitatii, raspunzind de buna functionare a mijloacelor de telecomunicatii de la bordul aeronavelor prezidentiale. Ca Ceausescu n-a mai reusit sa ia legatura cu nimeni dupa decolarea de pe sediul CC e o alta poveste. In perioada 1990-1996 fosta unitate R a trecut de la Securitate la MapN, devenind ulterior o structura independenta botezata Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS). Iar Tudor Tanase a ocupat in aceasta perioada functia de director adjunct. Faptele reclamate de presa se rezumau la construirea de catre Tudor Tanse si Tudose Ion a cite unei vile la Breaza, prin utilizarea materialelor, a mijloacelor de transport si a fortei de munca din STS. Ancheta unui simplu procuror din Parchetului Militar a dovedit ca faptele au existat si a fost calculat si un prejudiciu. Cum decizia de aprobare a rechizitoriului si de trimitere in judecata apartinea sefului sectiei Parchetelor Militare, Dan Voinea a decis fara nici un temei neinceperea urmaririi penale pentru Tanase si Tudose. In cu totul alt mod a procedat Dan Voinea in cazul Tigareta 2, unde nici pina azi n-au existat probe si nici prejudiciu real. Trebuie facuta precizarea ca Tudose Ion era supervizorul financiar al Curtii de Conturi desemnat sa controleze STS si SPP, fiind totodata si finul gen. lt. Dumitru Iliescu, seful SPP si posesor al unei vile similare la Breaza. Odata inceputa ancheta Parchetului Militar, Tudor Tanase s-a pensionat pe caz de boala si beneficiind de marinimia lui Traian Basescu-ministrul Transporturilor din acea perioada, a fost numit director adjunct la ROMATSA (regia care se ocupa cu dirijarea aeronavelor civile in spatiul aerian al Romaniei). Ca urmare a revenirii in 2000 pe scaunul prezidential a lui Ion Iliescu, Tudor Tanase s-a insanatosit brusc, devenind director plin al STS, iar Ion Tudose a fost facut din civil direct general si adjunct pe probleme economice al lui Tudose.
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tudortanase_1.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tudortanase_2.jpg
Partea a II-a
A existat un interes major de a se confectiona si prin urmare, ramane si azi de actualitate mentinerea, cu orice sacrificiu, a unei imagini idilice, de epopee, a catorva aspecte importante ale declansarii Revolu]iei din decembrie 1989. Atunci cand va exista dorinta de a da la o parte pecetea secretului de stat, cu care a fost invaluita Revolutia timp de 20 de ani, se va descoperi ca punctul zero al startului Romaniei spre democratie ascunde o mizerie morala de nedescris.
Privind inapoi in istorie, observam ca adesea a stat in firea neamului romanesc ca domnitorul sa fie tradat dusmanilor sai si asasinat chiar de catre capeteniile militare, de catre boieri sau de fratele acestuia, conditia fiind sa se promita fiecaruia in parte ca-i va lua locul sau ca se va bucura de privilegii si mai mari. Numai ca, de cele mai multe ori, s-a obtinut tradarea, fara a se mai onora si promisiunile facute. Cum sangele apa nu se face peste noapte la romani, sunt nevoit sa constat ca si in sanul nomenclaturii ceausiste si, in special, la varful conducerii militare a functionat aceasta lectie amara in decembrie 1989. Nicolae Ceausescu s-a mentinut pe soclul sau de dictator atata timp cat structurile de specialitate au dorit sa-si exercite, in acest sens, procedeele si metodele lor de influentare psihologica in randul populatiei. Cand sefii acestora au decis sa-l tradeze pe Ceausescu, au schimbat instantaneu polaritatea si procedeele si metodele lor au vizat tocmai caderea dictatorului. Poate parea un paradox pentru straini, insa e ceva obisnuit in traditia romaneasca faptul ca principala parghie a operatiunilor speciale de tip razboi psihologic, cu care Nicolae Ceausescu si-a sapat singur groapa, sa fi fost incredintata fratelui sau, generalul locotenent Ilie Ceausescu, adjunct al ministrului Apararii.
Sa fie panica! Şi panica se facu
"Inca din anii ’70, in analizele sale, CIA reliefa faptul ca in Romania «nu prinde» cuvantul scris cand e vorba de influentarea maselor. La romani, se specifica, mergeau simbolurile. Pe timpul mitingului din 21.12.1989, din fata Comitetului Central, panica s-a creat din cauza acelui zgomot de joasa frecventa care a aparut, la un moment dat, intr-o anumita zona a Pietei. Difuzoarele au intrat in vibratie. Elena Ceausescu tot spunea, speriata, «alo, alo»… Zgomotul s-a perceput ca o vibratie puternica. Iti dadea senzatia ca iti bubuia capul. Si au simtit-o si cei de pe terasa, Ceausestii si cei care erau cu ei. Inca ceva. In momentul in care incercau sa vorbeasca, aveau impresia ca amplifica si mai mult vibratiile. Specialistii care erau in Piata, ofiteri de Securitate, au spus: «Dom’le, am auzit un vuiet puternic in spate si lumea ne-a impins. Cei care erau cu steaguri si pancarte, cand au auzit ceva in spate si s-au speriat, au intors capul si-au lasat in jos steagurile si ceea ce tineau in mana. In invalmaseala, niste steaguri, niste bete de la pancarte s-au rupt si de aia unii martori au spus «ne-au impuns din spate cu cuie». Nici vorba, erau rupturile de la steaguri. Asta se intampla in timpul vuietului, in vreme ce lumea se bulucea din spate catre balconul CC-ului. Ca sa-l protejeze pe Ceausescu, toata Securitatea s-a plasat intre populatie si CC. Asa ca majoritatea securistilor erau intre Ceausesti si multime, fiind, de fapt, imobilizati intre multime si peretele Comitetului Central. Din momentul in care s-a auzit vuietul, mitingul a mai continuat cel mult 20 de minute». (Fragment din interviul realizat de "Jurnalul National" pe 20 aprilie 2004, cu Sergiu Nicolaescu, presedintele comisiei parlamentare care a anchetat evenimentele din decembrie 1989 ).
"Producerea unui vuiet cu efecte extreme precum cel care a avut loc in dimineata de 21 decembrie 1989 implica prezenta unei structuri specializate in razboi psihologic. Prin producerea acelui vuiet
s-a dorit chiar inducerea in multime a unei stari de panica, de agitatie. La vremea aceea, Romania avea, in cadrul Consiliului Politic Superior al Armatei, o structura "acoperita", specializata in razboi psihologic, in cadrul Directiei Propaganda. Structura se numea «Propaganda Speciala». Aceasta sectie avea in dotare un TAB amenajat cu boxe, dar si alte masini. Structura era condusa de locotenent-colonelul Ioan Rus, acum, poate nu intamplator, daca ne luam dupa unele marturii care-l descriu alaturi de soferul Moga in masina care a actionat in Piata la mitingul din 21 decembrie, diplomat in Belarus. TAB-ul Sectiei de razboi psihologic a aparut abia in zilele urmatoare, fiind chiar blindatul de pe care a cuvantat Ion Caramitru. Ulterior, dupa Revolutie, masinilor si TAB-ului li s-a pierdut urma ani buni, fiind raspandite, departe de Bucuresti, pe la unitatile militare din tara. Un amanunt foarte important este acela ca structura despre care vorbim era subordonata fratelui dictatorului, generalul Ilie Ceausescu. Presupunand, totusi, ca vuietul n-a pornit de la masinile Sectiei "Propaganda Speciala", o alta varianta foarte pertinenta este Sectia Asigurare Tehnica, ce avea statii de radio mobile, statii de radioamplificare, masini ARO. Puterea boxelor era cam de 1200 W. Insa Sectia aceasta era legata ombilical de Sectia de «Propaganda Speciala». Potrivit unor specialisti in razboi psihologic pe care i-am consultat, nu se putea crea un vuiet aidoma zgomotului unei rachete doar de la aceste boxe. Cateva marturii avanseaza ideea ca in jurul pietei au fost atunci, de fapt, in jur de 10 masini, aparent noi, chiar camioane, cu numar de armata. Dar ele au fost dispuse in asa fel incat sa nu fie vizibile, dar si intr-un anumit unghi incat, gratie ecoului din piata, sa produca acel vuiet. Potrivit acelorasi marturii, masinile au ramas peste noapte in jurul Pietei. Specialistii in razboiul psihologic cred ca vuietul a fost produs de un generator de joasa frecventa."(Fragment din articolul realizat de "Jurnalul National" din 20 aprilie 2004, pe baza raportului Comisiei Roman si a Comisiei parlamentare care a anchetat evenimentele din decembrie 1989).
Despre tipul de arma utilizata atunci de MApN impotriva multimii, despre principiul sau de functionare si despre efectele produse asupra fiintelor vii va puteti documenta citind:
http://en.wikipedia.org/wiki/Infrasound
http://en.wikipedia.org/wiki/Infrasound_gun
http://science.howstuffworks.com/lrad.htm/printable
Partea interesanta e ca utilizand tehnologia actuala, emitatorul poate fi detectat si emisia se poate vizualiza si masura. Atunci asa ceva era imposibil de realizat.
http://www.acousticimaging.com/
Ce nu s-a văzut la televizor
"Incepand din 22.12.1989 ora 10:10, dupa anuntarea sinuciderii generalului colonel Vasile Milea, la sediul MApN din Drumul Taberei ordinele le dadea generalul locotenent Ilie Ceausescu. La orele 12:00, potrivit dispozitiilor anterioare, la sediul MApN s-au prezentat sovieticii: inlocuitorul reprezentantului Tratatului de la Varsovia si atasatul militar sovietic. Pana la primirea reprezentantilor sovietici, generalul Ilie Ceausescu a receptionat insa doua telefoane mai deosebite, al doilea telefon fiind primit din partea unei persoane pe care n-am putut-o identifica, dar se vorbea despre unele schimbari in conducerea tarii care sa puna capat tensiunilor si nemultumirilor. In decursul convorbirilor cu sovieticii, discutiile au fost intrerupte de doua ori, Ilie Ceausescu fiind solicitat sa vorbeasca la telefonul special din cabinet. Revenind dupa prima intrerupere, el a amintit sovieticilor faptul ca Romania va avea, in curand, un nou guvern si lucrurile vor intra in normalitate. Catre ora 13:30-14:00, generalul locotenent Eftimescu Nicolae, primul loctiitor al sefului Marelui Stat Major, care facuse parte din grupa operativa de la CC al PCR, a ajuns in cabinetul ministrului Apararii din Drumul Taberei, relatand fuga cuplului Ceausescu. La scurt timp, in birou a intrat, imbracat in haine civile si cu un picior in ghips, generalul Victor Stanculescu, care parasise si el sediul CC, se schimbase de uniforma militara si si-a amintit ca a fost numit verbal, de catre Nicolae Ceausescu, succesor al lui Milea, cu putin timp inainte de a fugi cu elicopterul. Primele lui cuvinte au fost: "Stiti, probabil, ce s-a intamplat. Acum am sa va rog sa fiu lasat singur cu generalul Ilie Ceausescu". Dupa aproape o ora, colonelul Lepadat din DIA mi-a relatat ca, aflandu-se in anticamera cabinetului, a aparut, la un moment dat, generalul Stanculescu, ordonandu-i sa-l aresteze, adica «sa-l conduca» pe generalul Ilie Ceausescu intr-o incapere mai dosnica pentru a fi la adapostul eventualelor atitudini impulsive ale unor cadre din minister.»
(Interviu al "Jurnalului National" din 27-28 aprilie 2004, cu viceamiralul Stefan Dinu, seful Directiei de Informatii a Armatei din momentul Revolutiei)
In acele timpuri, orice om care se dovedea capabil sa aduca un suflu nou, sa puna in miscare un segment al activitatii sociale, trebuia sa aiba "un spate" puternic in Securitate sau PCR. Altfel, activitatea sa era privita ca ceva subversiv si sistemul crea imediat un context adecvat pentru a-l compromite si a-l inlocui cu "oameni de nadejde", nepotismul fiind ceva la ordinea zilei. Numai din aceasta casta putea veni inlocuitorul lui Ceausescu. Dupa 18 ani de la Revolutie, se poate constata ca, in aceasta privinta, nu s-a schimbat nimic, dimpotriva, aceasta practica a fost perfectionata. Acum se opereaza la vedere, fara nici o perdea. Oameni anume desemnati, uneori semianalfabeti, devin miliardari peste noapte, primind, fara nici un temei legal, parti insemnate din avutia nationala. Explicatia lor e simpla: au fost mai smecheri sau le-a ajutat Dumnezeu!
Ineficienta suspecta
De ce n-as crede ca in evenimentele din decembrie 1989 au fost macar partial inscenate, atata vreme cat in toata aceasta perioada, desi pare bizar, totusi conducerea militara a fost unica? Perceptia unei armate slab instruite, inzestrata neadecvat, deci incapabila sa protejeze populatia civila si, in acelasi timp, sa repereze grupurile agresoare, sa-si apere propriile obiective si sa se angajeze in lupta, in mod decisiv, pentru a lichida rezistenta armata, a fost una indusa in mod premeditat.
Pentru a ajunge sa survoleze in profunzime teritoriul national sau sa atace terestru obiective civile sau militare romanesti un presupus inamic trebuia, mai intai, sa treaca granita de stat a Romaniei, Ori, in cadrul Directiei Informatii Militare (DIA) si a Directiilor Cercetare din cadrul fiecarei categorii de forte armate (Trupe Terestre, Forte Aeriene, Marina Militara), zeci de servicii specializate functionau neintrerupt, asigurand cercetarea si goniometrarea retelelor radio-militare ale vecinilor, inregistrand orice miscare sau schimbare de pozitie a tuturor unitatilor militare. Interceptarea, cercetarea si goniometrarea marilor unitati operativ-strategice din adancimea teritoriului tarilor vecine se executa in baza unui plan coordonat, avand codul "Laleaua". In plus, fiind considerata o perioada de tensiune militara, inca din noiembrie 1989 se pusese in aplicare si planul special "SIGMA" (initialele Sistemului de Informare si Goniometrare al Ministerului Apararii) care avea drept scop urmarirea si cercetarea traficului in retelele radio-militare si civile, de regula pe unde ultrascurte (spectru de frecventa in care se desfasoara 90% din traficul radio militar) din imediata apropiere a frontierelor tarii. In paralel cu cercetarea radio-electronica, atat Directia de Informatii a Armatei, cat si unitati de cercetare tactic-operativa, existente in organica fiecarei armate de arme intrunite si la diviziile mecanizate sau de blindate, executau si cercetarea vizuala a traficului spre Romania, cu un numar mare de agenti-observatori infiltrati. Acestia aveau repartizate segmente bine delimitate ale cailor de comunicatii (sosele, cai ferate, aeroporturi, porturi) din tarile vecine, pe care le tineau permanent sub supraveghere. In fine, de-o parte si de alta a frontierei de stat, exista un alt lant de observatori ai DIA, care, cu sprijinul pichetelor de graniceri, executa supravegherea vizuala si audio in imediata vecinatate a frontierelor, cu precadere in localitati sau in anumite zone impadurite in care s-ar fi putut concentra in secret grupuri de cercetare diversiune. Se poate spune cu certitudine ca pana pe 22.12.1989 DIA si-a indeplinit ireprosabil una din principalele sale misiuni, aceea de a sesiza orice pericol venit din afara granitelor tarii. De aceea pare inexplicabil faptul ca cei 41 de militari ai batalionului 404 Cercetare Operativ-Strategica comandati de mr. Ghergulescu Ion s-au dovedit suspect de ineficienti atunci cand au fost dislocati de la Buzau la Timisoara. Din data de 18 decembrie, orele 06:00, cand si-au inceput activitatea si pana pe 20 decembrie 1989, orele 15:30, cand, din initiativa generalului maior Stefan Guse, toti militarii din Timisoara au fost retrasi in cazarmi, cercetasii n-au reusit sa culeaga nici o informatie care sa duca la identificarea organizatorilor revoltei de la Timisoara si a intentiilor lor.
Activitate militara “intensa”
Incepand cu 19/20 decembrie 1989, demonstratiile de strada in Timisoara au fost organizate pe intreprinderi si institutii, fiecare coloana fiind insotita de "oameni de ordine". Disciplina impusa coloanelor de manifestanti de vigilentii oameni de ordine, care n-au ingaduit persoanelor necunoscute sa se ataseze demonstrantilor, precum si controlul intrarilor in intreprinderi au fost argumentele aparente ale esecului inregistrat de B. 404 CC. In dimineata zilei de 20 decembrie 1989, cand doi cercetati au fost descoperiti pe timpul incercarii lor de infiltrare in incinta unei intreprinderi, fiind eliberati doar dupa legitimare, pare de-a dreptul hilar cum militarii destinati operatiunilor speciale, antrenati la fel ca si cei din Regimentul 73 Rangers sau Detasamentul 1 Delta din armata SUA si care, pana atunci, reuseau, in mod frecvent, sa adoarma vigilenta sistemului de paza – aparare in armata celor mai bine cotate unitati militare romanesti, patrunzand pana in biroul comandantului si care mai executasera, cu succes, sub diverse acoperiri, misiuni similare in afara granitelor, au putut fi luati ca din oala de niste civili romani, la Timisoara.
O posibila explicatie se afla in subordonarea operativa a lor pe timpul dislocarii la Timisoara. Ei trecusera direct in subordinea responsabilului acestui teatru de actiune, a generalului maior Stefan Guse. Planul de cautare, cu obiectivele vizate, cu locatiile punctelor de observare, cu semnalele – parolele de recunoastere, cu mijloacele, traseele de deplasare si cu misiunile repartizate in timp si spatiu grupurilor de cercetare comandate de maiorul Ghergulescu erau, mai intai, aprobate de Guse, cel care avea functia militara cea mai inalta la Timisoara, adica aceea de sef al Marelui Stat Major. Scurgerea de informatii nu putea veni decat de la Guse, de la inlocuitorul sau la comanda in acest teatru de operatii, generalul locotenent Victor Athanasie Stanculescu sau de la seful Sectiei Cercetare din cadrul DIA, colonelul Vasile Ionita, prin care tineau legatura cu comanda MApN de la Bucuresti. Mai intriga si faptul ca atragandu-i pe cercetasii mr. Ghergulescu in aceasta cursa, gen. mr. Stefan Guse l-a privat pe gen. col. Vasile Milea, ministrul Apararii, de protectia in cladirea CC, misiune pe care in toate tarile din lume trupele speciale au obligatia sa o asigure in situatii de urgenta.
Mai trebuie sa clarificam si faptul ca orice Hotarare a comandantului nu se lua si nu ia in orb, urmarind programul de la TVR, ci in baza unui algoritm introdus de generalul prusac von Clausewitz, valabil si pana azi. Aceasta Hotarare are forma grafica, adica se reprezenta prin semne conventionale si tabele justificative pe o harta militara, asa cum prevedeau regulamentele operativ-strategice AN-1 si AN-2, intrucat era un act juridic, care te trimitea in fata plutonului de executie. Pe harta apar, plasate cu precizie, pozitiile de lupta, zonele de foc sau dispozitivele de mars ale tuturor unitatilor si subunitatilor proprii de pe teritoriul national. Regulamentele prevedeau ca pozitiile respective sa fie actualizate permanent de catre echipele de stat major, pe timpul derularii operatiei. Una din primele probleme de rezolvat inaintea elaborarii Hotararii era stabilirea Structurii Conducerii in care sunt stabilite fluxurile de transmitere a ordinelor, dispozitiilor si informatiilor, in mod obligatoriu, in forma secretizata, pe cale ierarhica si in concordanta cu mijloacele de telecomunicatii de tip militar existente in inzestrare.
Orice om cu putina cu experienta in domeniu isi da seama ca sediul CC nu asigura conditiile minime exercitarii atributiilor pentru un general dotat cu un simplu telefon, fara stat major si care avea sub comanda sa: patru armate de arme intrunite ca forte terestre, fiecare cu zona sa geografica de operatii distincta; doua divizii de Aparare AA si doua divizii de Aviatie Tactica, care compuneau o alta categorie de forte, Fortele Aeriene Militare; doua divizii de marina militara, una la litoral si cealalta de-a lungul fluviului Dunarea. Asadar, piesa de teatru jucata in sediul CC de catre generalul maior Stefan Guse, sef al Marelui Stat Major, in noaptea de 22/23.12.1989, n-are nimic comun cu arta militara si nu poate fi numita conducere militara, ci bataie de joc la adresa natiunii romane, comisa, din pacate, cu cinism, de un profesionist in manipulare. Prin urmare, in decembrie 1989 nu a fost vorba despre infruntarea unui ipotetic inamic superior pregatit in gherila urbana si dispunand de mijloace performante de diversiune radio-electronica, asa cum se afirma. Prin urmare, trupele romanesti erau bine organizate, inzestrate si pregatite pentru a respinge o agresiune externa in acei ani, insa erau total descoperite in cazul tradarii lor de catre generali, adica de catre cei numiti sa le conduca in lupta.