Ioana Popescu este şefa publicaţiei Ciao; îşi câştigă traiul şi audienţa tăvălindu-se cu fotbalişti şi descriindu-le apoi însuşirile anatomice. Nu mă grăbesc s-o condamn; poate peste alte două mii de ani se va dovedi că depravarea-i rostul omului pe pământ şi fiinţa aceasta jegoasă este doar un vestitor al acelor vremi.
Nişte jurnalişti o urmează, aruncă cu dejecţiile acesteia în cei din jur şi deontologii presei tac; mai mult – participă, o încurajează; oferă viaţa de familie a fotbalistului Pablo Brandan cheremului unei descreierate, care-şi face din terfelirea intimităţii crez şi titlu de glorie.
Nu reclam aici obligaţia unor sancţiuni ; mai gravă decât fapta în sine este nepotrivirea dintre fumul care iese pe coşurile trustului lui Dan Voiculescu şi combustibilul folosit. O aberaţie a naturii umane împute aerul pe care-l respiră progeniturile acestui teritoriu ;şi nicio îngrijorare nu transpare în tabăra celor care zilnic jură credinţă deontologiei.
Nu aşteptam replici publice, ci doar semnele unei îngrijorări ; căci, dacă rămâi indiferent când, la doi paşi de tine, subalternii atentează grav la integritatea morală a unei persoane, faptul mărturiseşte despre cine eşti mai mult decât toate discursurile moralizatoare.
Trustul Intact a patronat o mârşăvie şi nu e singura. De 20 de ani, fostul securist păcăleşte România plătind gazetari fără prihană pe care, iată, treptat, îi fasonează după chipul şi asemănarea sa.
Crede cineva că un trust care împroaşcă viaţa unei familii cu împuţiciunile unei târfe fără măcar o părere de rău poate sluji o cauză, oricare ar fi aceasta? Tolontan şi compania împărtăşesc aceeaşi religie cu patronul care-i învaţă că piaţa guvernează inclusiv legile morale şi de conştiinţă.
Sunt independenţi de persoana stăpânului şi slugi pragmatismului iezuit al acestuia.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.
