Eu aşa cred şi spun că presa liberă este un organ vital pentru democraţie; dar ingrată îi este misia: la masa ei dejectează deopotrivă trădători, laşi, diversionişti, anonimi de bună credinţă.
Şi miroase greu a rahat. Acesta este metabolismul: primeşte orice, digeră, elimină şi curăţă. Mirosul este preţul plătit de organism pentru ca duhul care îl guvernează să nu se împută adânc şi iremediabil.
O presă care laudă şi apără Puterea este un nonsens; căci doar înghite dejecţiile; nu le digeră şi nu le elimină. Nu vă poate împiedica nimeni, dle Moraru, să le înghiţiţi; mai ales că o faceţi din plăcere.
Folosind euforic un agregat probat, antrenat, perfecţionat în deceniile lungi şi grele ale totalitarismului.
Vă adresez o sigură rugăminte: vedeţi-vă de treaba dvs; continuaţi, democraţia vă include, nu suferă de perfecţiune, dar nu vă mai ziceţi ziarist. Minţiţi. De ce?Vă merge oricum de minune.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.