MINICRONICA NOPŢII/ Necredinciosu zice : În noaptea în care casele din Alba erau luate de viitură, nea Sică dormea lângă zidurile închisorii de la Poarta Albă

De la închisoare, nea Sică a luat-o către fratele din Alba. Şi că aproape să nu se mai recunoască. Nepoţii crescuseră lujeri şi frumuşei. După un timp, fratele nu s-a mai întors la masa din curte. Apare mezinul; zice către ăl mare: Pavele, a zis tata să intri-n casă. A intrat şi n-a mai revenit, nici el, nici nimeni. Şi oraşul. Ţipenie. Şi uliţa copilăriei: şase paşi de pe un trotuar pe altul; şi groapa de oină, ferestrele oarbe. Două săptămâni, ba la unu’, ba la altu’. Şi-n gară, noaptea… Şi nimeni n-a zis, rămâi. Şi dacă au început ploile, a luat-o înapoi la Poarta. Ce-i, bă Sică? Mi-e foame! Ce-ai mai făcut? Nimic rău! Sorry, moşule!… Auzi tu, măi, sorry! Şi Magda, fosta mea colegă, continuă de pe plajă: nu vrea să-l ducem de-aici, zice că zidurile astea oribile sunt casa lui…