Nu ţine cu şmechereala? Nici o problemă, fac scandal! Sînt singurele reguli ce-i par familiare senatorului Cătălin Voicu. Iar acum, cînd este la un pas de a gusta din pîinea cu gust de zăbrele, este mai hotărît ca oricînd să le aplice din plin.
Înainte de a trece la faptele propriu-zise, ar mai fi necesară lămurirea unui aspect. Intrat în politică în 2004, pe vremea cînd era consilier la Cotroceni, fostul SPP-ist s-a înscris pe listele PSD şi a fost ales deputat în circumscripţia electorală nr.4 Bacău pe listele Uniunii Naţionale PSD+PUR. A rămas pe listele aceleiaşi formaţiuni politice şi în al doilea mandat, doar că în 2008 a fost ales senator în circumscripţia electorală nr. 42 Bucureşti, colegiul uninominal nr. 9. Odată cu izbucnirea vodevilului de mega corupţie a făcut un gest „de onoare” şi s-a autosuspendat din partid. Nu şi din Parlament.
Trecînd peste acest aspect, întregul „scandal” Voicu este o făcătură, de la un cap la altul. Începînd cu reţinerea lui pe stradă, ca şi cum procurorii şi poliţiştii nu ştiau că le este interzis acest lucru atîta vreme cît le lipsea aprobarea Parlamentului şi, mai grav, nici nu îl citaseră vreodată la audieri. A fost semnalul pentru începerea circului!
Au urmat interdicţii: de a mai lua legătura cu Cutare şi Cutărescu, de a părăsi ţara (ca şi cum posibilele acte de corupţie le-ar fi făcut hai-hui prin lume), audieri anunţate presei „pe surse” a unor grei din lumea afacerilor… Iar toate acestea au fost tocate mărunt la televizor. Pasul următor? Deşi în practica cea de toate zilele nu ajung în mass media nici măcar date ale unui banal accident rutier petrecut ziua în amiaza mare, în prezenţa a zeci de martori, pentru că „există o anchetă în derulare”, cînd scandalul a ieşit din prima pagină, au fost date publicităţii pagini întregi din dosarul Voicu. Nu există nici o urmă de îndoială că pentru asta se va găsi, pînă la urmă, un ţap ispăşitor…
Problema reală e cu totul alta: nici aşa – zisele înregistrări, nici alte date de anchetă, care continuă să „se scurgă” către presă, nu arată nici măcar voalat că inculpatul ar fi comis vreuna dintre faptele ce-i sînt puse în cîrcă. Cel mai bun exemplu? Ar fi luat de la Căşuneanu 200.000 de euro pentru mituirea unui judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încît afaceristul să obţină cîştig de cauză într-un dosar ce-l avea pe rolul acestei instanţe. Căşuneanu a pierdut. Există, oare, vreun judecător care ar fi îndraznit să ia atîţia bani, apoi să nu „îşi îndeplinească misiunea”? Unde e dovada că Voicu ar fi, totuşi, implicat în această poveste? Aaa, nişte înregistrări aproximative, cu multe pauze şi cuvinte neinteligibile?
Cu toate astea Voicu ştie că n-are scăpare. Şi de unde, multă vreme a ţinut-o gaia-maţu că e curat ca un prunc, iar asta îl determină să accepte orice confruntare, orice fel de întîlnire cu reprezentanţii autorităţilor şi ai Justiţiei, „în care am încredere totală”, îndată ce află că ministrul Predoiu a înaintat la Parlament cererea DNA privind încuviinţarea arestării, senatorul se îmbolnăveşte subit de inimă.
A doua zi, ziua cea mare, pentru că urma să fie audiat şi în plenul Senatului după ce, anterior, fusese audiat la Comisia de Abuzuri, Voicu „îşi asumă toate riscurile”, se externează pe bază de semnătură şi se îndreaptă hotărît spre audiere… Tot inima îi joacă o festă, iar ambulanţa îl culege de pe treptele Parlamentului şi îl dă, din nou, pe mîna doctorilor de la Spitalul Universitar.
Aceştia mai reuşesc un miracol. Şi îi redau cel puţin atîta vigoare cît să poată protesta în scris: (sînteţi nişte ticăloşi care mă lasă singur la greu, deşi v-am ajutat pe cei mai mulţi dintre voi!) „Hotărîrea Parlamentului prin care se aprobă arestarea mea este lovită de nulitate absolută, pentru că nu am fost audiat!”.
Mai pardon, don Voicu. Nu numai că ai fost audiat, chiar dacă nu în plen, dar procedura a fost cu totul respectată, prin faptul că ai fost convocat şi la audierile din plen. Poate cineva să garanteze că, dacă s-ar fi amînat decizia, nu ţi s-ar fi făcut rău şi a doua, şi a treia şi a n-a oară, doar, doar vei amîna arestarea?
În plus, orice persoană care are măcar puţin habar despre mersul Justiţiei din România ştie că, pe de o parte, cîtă vreme ai fost deja judecat la televizor, nu există nici o şansă de scăpare şi va trebui să faci măcar cîteva zile (poate chiar o lună) de închisoare. Dar, la fel de bine ştie şi lumea şi senatorul Cătălin Voicu, încă de la începutul întregii poveşti, că acest dosar ar putea să nu se judece niciodată.
Atunci, la ce bun atîtea tertipuri? Că despre banii cheltuiţi inutil şi despre timpul irosit nu mai merită de mult să vorbeşti.