Moldova are nevoie de Autostrada Unirii!
Prim-ministrului României
Domnul Nicolae-Ionel Ciucă
Întregului aparat al Executivului României
Au mai pierit 7 oameni într-un accident rutier….DN28 în loc de A8…
Cifre sau oameni? Statistici sau vieți?
Dumnezeu să îi odihnească în pace ca și pe toate victimele accidentelor rutiere!
Am devenit, oare, atât de imuni la drame și atât de concentrați pe numere și tabele, încât nu mai vedem și oamenii din spatele lor?! Când vor înțelege funcționarii din executiv, din Guvern, că orice întârziere, orice greșeală, orice decizie părtinitoare au consecințe până la cele mai grave?!
Și, oare, ne numărăm printre cei cu capacitate de decizie doar pentru a ne separa de oameni și a ne izola în spatele unor hârtii și birouri, prea preocupați de ele și prea izolați de ceea ce înseamnă de fapt impactul acțiunilor noastre asupra vieților celor din jurul nostru?
Și, oare, când mergem acasă lângă cei dragi, chiar suntem capabili să uităm complet că munca noastră vine cu o responsabilitate colectivă totală?
Sunt întrebări pe care mi le pun de fiecare dată când presa mai relatează că încă un om, încă o familie, încă un tânăr sau bătrân, încă un seamăn de-ai noștri au murit în accidente rutiere, lăsând în urma lor neconsolarea pe viață a rudelor și prietenilor lor. Sunt întrebările pe care acum vreau le adresez dumneavoastră, stimate domnule premier, și tuturor celor aflați în aparatul de stat. De la cea mai înaltă funcție, până la cea mai puțin aparent (!) importantă.
Și, cu siguranță, nu sunt doar întrebările mele.
Pe DN 28 DN28 Iași-Tg. Frumos, marți, au murit 7 oameni.
Știu. Presa abundă de astfel de articole pe care le citim, la care ne gândim un minut-două, recunoscători că nu am fost noi, și apoi revenim la viața noastră.
Stimate domnule prim-ministru,
Știți cum se numește DN28 Iași-Tg. Frumos?
”Drumul morții”… Mai este, oare, nevoie să vă spun de ce?
Un drum care răpește vieți, presărat de cruci și tragedia tuturor celor care și-au pierdut acolo mama, tatăl, soțul, soția, copilul…
Oare, subalternii dumneavoastră din întregul aparat executiv știu? Poate că nu ar strica să îi întrebați. Ocazie cu care să îi întrebați și dacă, în opinia lor, întârzierea procedurilor la construcția autostrăzii A8 reprezintă o chestiune birocratică, mult prea….neinteresantă să fie abordată și rezolvată sau reprezintă decizia de a contribui la știrile care mai anunță că alți oameni și-au pierdut viața sau au fost schilodiți sufletește și trupește pe viață.
Stimate domnule prim-ministru și, prin intermediul dumneavoastră, toți cei care se află în subordinea dumneavoastră,
Delăsarea, amânarea, incompetența, nepăsarea nu se pierd undeva în spatele birourilor sau a atitudinii funcționărești. Ele se contabilizează. În vieți pierdute. În vieți distruse. În accidente din acestea peste care trecem urmărind altă știre, întorcându-ne la scuze, justificări și explicații.
Poate că unii dintre cei care au capacitatea de decizie și, mai ales, obligația de a decide în interesul comun al nostru al tuturor pot dormi bine noaptea, legănându-se în propriile scuze și explicații, care le servesc pe post de conștiință. A devenit o cutumă, nu? Din păcate!
Dumneavoastră, domnule prim-ministru, ce ziceți? Este bine? Este uman? Este responsabil? Este corect să se continue așa?!
Știu și știm cu toții că aveți capacitatea de a le transmite tuturor celor din aparatul executiv că ceea ce fac sau nu fac înseamnă efecte, multe dintre ele iremediabile, asupra tuturor celor din jurul lor. Că știrile care anunță că au mai murit alți oameni nu trebuie să le treacă la diverse, ci să le trateze ca și cum, acolo, ar fi vorba despre ei înșiși, mamele și tații lor, copiii lor, familia lor. Că, acum, până nu vor mai muri alți oameni, trebuie să își asume responsabilitatea de a face tot ce le stă în putință pentru ca toate proiectele de care avem nevoie să se deblocheze și să se finalizeze.
Cu respect și considerație, cu mâhnire, însă cât se poate de hotărât, vă solicit atât dumneavoastră, cât și tuturor subordonaților dumneavoastră să puneți capăt ”Drumului morții” și să faceți tot ce aveți de făcut pentru ca Autostrada Unirii să se concretizeze.
Post Scriptum: Acum o săptămână, am sărbătorit cu toții Unirea. Oare, v-ați gândit și la toți care au murit pe drumurile unei autostrăzi care tot întârzie să apară?
Vă mulțumesc.