Bou Le Jane, ieri a fost ziua ta. Ți-au umplut românii frigiderul de stă cu ușa deschisă. Mai dă și tu la colegi, că e păcat să se strice marfa.
Ce a fost ieri în Piața Victoriei sper că este începutul sfârșitului. Un politolog american spunea, prin anii ’50, că atunci când devine imposibilă salvgardarea unei națiuni, doar insurecția o mai poate salva de la dispariție. Pare că am ajuns în acel punct.
Și pe bună dreptate. Toată agenda pe care estlabishmentul actual al României o are, nu are nimic de a face cu contribuabilul, cu interesele lui. Taxele înrobitoare, distrugerea formelor de proprietate, prin impozite astronomice, comparativ cu veniturile, implementarea unui sistem unde statul este practic stăpân pe banii câștigați cu greu ai românilor, dijmuirea resurselor de către străini, chiar a apei, sper că vor avea un răspuns pe măsură.
Acum ceva ani, vorbeam cu dispreț de „impozitul pe fumărit”, pus de fanarioții medievali, în goana lor după înavuțire. Stați liniștiți că vine, sub forma certificatelor de emisii de carbon. Și e mult mai pervers decât „fumăritul” fanariot. Ăla era pus pe numărul de hornuri. Ăsta e pus pe tot ce reprezintă amprenta de carbon. De la țeava de eșapament a mașinii, până la respirație și flatulențe.
Din declarațiile gen Oana Țoiu se înțelege că prioritatea noastră nu e salvgardarea acestei țări, ci salvarea Ucrainei, într-o mare frăție de arme, propagandă și probabil resursă umană, cu „nemții și franțujii”.
Am văzut pupăturile călduroase ale „alor noștri” cu nemții, la Berlin. Ce să zic?
După ce era ieri în Piața Victoriei, cred că 23 august nu e departe. O lună și sper ca fibra aia sănătoasă a nației să întoarcă armele și să îi trimită pe ăștia de ne conduc în istorie, înainte a a-și pune în aplicare planurile de extincție a societății românești.
Revenind la ruși, există un banc bun, devenit morală istorică: cam odată la 100 de ani occidentul se încolonează și merge să i-a bătaie de la ruși. Nici acum nu pare a fi altfel. Pe mine mă doare undeva de ruși. Ca și pe voi ceilalți. Și de ukri în egală măsură. E treaba lor. Și nu cred că e normal ca treaba lor să fie rezolvată pe banii mei. Și ai tăi. Și ai celorlalți.
Revenind la ai noștri guvernanți. Cu un președinte olimpofren, pus prin falsificarea unor alegeri, cu un contabil de CAP premier, pus de președintele nelegitim și care stau să aprindă fitilul societății românești, prin deposedarea românului de resurse vitale precum apa, aerul ori energia, doar schimbarea de paradigmă mai poate salva această națiune. Și noi trebuie să ne-o dorim și să acționăm în consecință. Și dacă va fi așa vom dovedi că 1989 nu a fost doar un accident istoric, ori un eveniment preparat în laboratoare străine.
