Gâlceava artei cu democrația

Un film numit „Mesia”. Produs cu mijloacele artei. Respectiv, ale perfecțiunii. Niciun compromis de marketing. Viață! Cu un Mesia al veacului nostru. Credință și vulg. În doar două ore, conștiința lumii nu mai este ce-a fost. E oleacă mai bogată în curățenie. Se putea titra „Evanghelia după două mii de ani”. Dar, iată: vulgul țipă din buzunarul celui bogat: e blasfemie! Filmul riscă să nu fie cumpărat! Pe ce dăm banii, domnilor? Omul se caută în portofel ca să se simtă bine. Murdăria este confortul său, nu, Doamne ferește, sufletul interogativ. Și cotitura: poporul suveran împotriva artei: Mesia este mâna Moscovei. Regizorul e învins. Salvează ce mai poate și el. Numește poporul o școlăriță ignorantă și-l glorifică pe Mesia în ultimul cadru, o aiureală: înviază morții. Târziu! Neobservabil.