"Il bag în mă-sa p’ăla de mai face coliere cadou!"…
Bercea Mondialu’ ar putea-o spune cu multă îndreptăţire. N-a cerut nimic în schimb. Ar fi putut cere Ateneul Român, că-i mondial şi-n artă. N-a făcut-o. L-ar fi putut împrumuta pe Emil Boc la cosit în faţa casei. N-a făcut-o. N-a făcut multe alte chestii pe care le-ar fi putut face. Că-i domn. Nu s-a pretat…
A sperat la o vorbă bună. Doar la o vorbă bună. Cum-o-cheamă a furat vreo optzeci de voturi în Parlament şi toţi o pupă-n vorba aia. Iar el, el a furat un judeţ, cu urne cu tot, şi nici măcar o vorbă…
Când cu colieru’ pe care i l-a dat nevestii lu’ barosanu’ îl ştia salon din vremurile când vindea amândoi blugi şi casete porno… Românu’ se strică repede, nu rezistă… când e să-ţi ia colieru’ e ţigan mişto, când e să strige o vorbă o dă ca la Ploieşti…
D-aia nu mai dă coliere la nimeni, d-al dracu’ şi fincă nu mai e ţiganii de altădată, s-a românizat. Gata, s-a dumirit; înţarcă bălaia, nu mai vede ea poşete Vuitton. Laşi oaia fără poşete Vuitton, bălaia se face tuci.
Fincă fără ţigani nu e voturi. Nu e voturi, nici Vuitton nu e… Nici păsărica nu s-aude. Vorbeşte urnele singure, iar el nu doreşte nici duşmanilor s-apuce ziua când urnele va vorbi de-adevăratelea…
P.S. S-aude că nici dracu’ nu-i aşa negru. Nici dracu’, nici Falcă & finii. Pe ţigăneşte: ho, că n-ai mierlit-o încă!
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.