Vasile Apati, eutanasiabilul din Satu Mare, a convocat ieri-seară România la televizor; sincer, am crezut că este un exhibiţionist, gen Claudiu Bleonţ, actorul cu pantalonii în vine. Cum să ceri să fii eutanasiat? Cum să cerşeşti ceva ce ştii că nu ţi se va da în veci, sub niciun motiv?
Am rămas ca tot românul să-l văd, să-l miros, să-l gust. Şi-am blestemat, şi m-am blestemat. Parcă eram la o înmormântare ortodoxă dintr-un cătun de aiurea, când pe buza mormântului cădelniţează un popă burtos şi asudat de băutură.
Ziarişti altminteri cu multă carte prohodiau un biet om care a avut inspiraţia de marketing să stârnească gâştele ratingului. Şi dă-i cu guvernul, cu Bos şi dezastrul ţării, cu poporul înfometat şi nimicnicia clasei politice. C-aşa-i melodia.
Şi mi-am imaginat în contrast prima pagină din ziarul Le Monde, tratând acelaşi subiect. În frontul de sus al ziarului, doar două cuvinte: SEXAGENARII ACUZĂ!
Cazul lui Vasile Apati, în preambul. Cum s-a prezentat în audienţă la prefect şi-n disperare de cauză a strigt revoltat: atunci împuşcaţi-mă, eutanasiaţi-mă.
Şi pe-ntreaga pagină întâi situaţa fără ieşire a mii de francezi aflaţi la o vârstă când nu-i mai angajează nimeni şi nu îndeplinesc nici condiţiile de pensionare. Respectiv, o problemă socială gavă, cronică. Hai să discutăm şi să găsim public o soluţie.
În prime-time – ul de la Realitatea, campionul Doroftei acuza un băiat că i-a furat o sticlă de apă minerală şi-un alt exhibiţionist vorbea despre soţia sa Monica.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.