Aşadar să facem inventarul:
Prin siluirea votului în Senat, Curtea Constituţională a trecut paharnic la palat.
S-a promis UDMR trecerea unui teritoriu important al României sub autoritate maghiară; Parlamentul României intră, prin cumpărarea votului maghiar, în patrimoniul Palatului.
Au fost dislocaţi indivizii cu rădăcină păcătoasă din partidele câştigătoare în alegeri; au fost înscrişi într-un partid şi încartiruiţi în zona prezidenţială.
Somităţile universitare sunt împinse în afara scenei; acces liber gărzilor tinere, hămesiţilor fideli Palatului.
Poliţiştii neortodocşi sunt pe cale de a fi extraşi; Poliţia este recuperată şi adoptată de Palat.
Pensionarii obraznici au fost pedepsiţi; Palatul exultă.
Codul Muncii trece sindicatele pe linie moartă. Rostul muncii este înlocuit cu flexibilzarea pieţei muncii, omul este înlocuit cu o cauză, cauza preşedintelui.
SIE, SRI şi restul sunt cazaţi la Palat. Guvernul de asemenea. Şi tot de asemenea – o parte însemnată a presei, şi cele mai multe dintre ONG.
Şi totuşi toate astea nu fac mai mult decât o ceapă degerată fără resursele financiare de culoarea şi consistenţa nopţii – vămile. Intrate în vizorul Uniunii Europene. Ca ele să fie scoase de sub lupa Europei, se stornează garda veche, în zona aglomerată a pionilor, şi se predă gâdelui de la Bruxelles; calea spre resurse trece de-acum, pentru siguranţă şi purificare, pe la Palat.
Cine este regina?
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.