Ştire de presă
Ion Gruia, fostul şef al Departamentului Arme şi Muniţii din Poliţia Dolj, şi-a împuşcat mortal soţia, a încercat să-şi ucidă fiica, apoi s-a sinucis.
Când judecăm o anume faptă, trebuie luate pe de-a întregul în cătare împrejurările şi oamenii care le povestesc.
Apropiaţii fostului poliţist vorbesc despre un presupus amant al soţiei, despre nerecunoştinţa fiicei şi solidaritatea acestora două. Prietenii fiicei şi ai mamei aduc în discuţie duritatea bărbatului şi neagă cu străşnicie varianta amantului.
Nimic, dar absolut nimic despre bănuite pricini ale tragicei întâmplări. Cele relatate de prieteni, rude ori cunoştinţe nu depăşesc cadrul mai tuturor familiilor ajunse în a doua parte a vieţii.
Familie înstărită: fiica şi-a făcut studiile în Elveţia, mama – profesoară apreciată; bărbatul, după ce-a ieşit din poliţie s-a apucat de afaceri.
Toţi amestecaţii în tragedie sunt legaţi între ei prin aceea că niciunuia dintre ei nu i-a trecut prin cap că un om respectat şi echilibrat poate fi autorul unui asasinat cu premeditare şi sânge rece; căci, până la urmă, despre un asasinat cu premediare şi sânge este vorba, aşa cum reiese din scrisoarea concepută de autor cu câteva zile înainte.
Este cert: drama s-a declanşat în interioarele de conştiinţă ale bărbatului. Cum s-a dezvoltat ea? Mai mult decât probele, zic eu, ne îndeamnă la un răspuns lipsa acestora. Căci, în realitatea exterioară, nu găsim niciun motiv pe măsura faptei.
La urma urmei nu este decât eşecul unei familii parvenite. Ascensiunea în bogăţie a schimbat raportul de forţe în interiorul clanului în favoarea părţii feminine. Orgoliul fostului poliţist n-a rezistat; în faţa unei vieţi eşuate, aproape că n-a mai avut de ales. Restul sunt vorbe de clacă.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.