– I-am spus Necredinciosului: „ Iată, Mircea Băsescu a declarat că, în locul regelui Mihai, fratele său, Traian Băsescu, n-ar fi abdicat, ci ar fi strigat : Mai bine, împuşcaţi-mă!… Eu găsesc că este un frumos exemplu de solidaritate frăţească. Nu credeţi?
Necredinciosu:
– Iată o poveste adevărată: nepoata lui Ceauşescu , fiica fratelui său, Marin, a fost, când era mică, în vizită la verii săi, Nicu şi Zoe Ceauşescu. Într-o noapte, fiindu-i sete, a coborât la bucătăria vilei pentru nişte suc. Văzând-o, slujnicele s-au speriat. Că, vai, dar se poate, să nu faceţi aşa ceva, nu se cuvine, ne sunaţi şi vă aduceam noi… După trei zile, povesteşte nepoata, învăţasem lecţia şi strigam indignată: „Aştept de trei minute sucul ăla, mai aştept mult?”
Revenită acasă, şi fiindu-i sete, a strigat după servitoare: „Vreau Pepsi, şi repede!” În locul servitoarei a venit mama; i-a tras două palme şi i-a spus: „Fata aia ne ajută pe la noi la curăţenie, nu e servitoarea ta!”
Necredinciosu a continuat şi a zis: „ Dacă fiica lui Marin Ceauşescu, în faţa acuzaţiei că părinţii ei au fost nişte parveniţi megalomani, ar fi ripostat spunând că, dimpotrivă, până la sfârşitul vieţii lor, aceştia şi-au respectat originea, atunci, da, ar fi fost un frumos gest de solidaritate familială. În cazul fraţilor Băsescu, nimic din trecutul lor nu justifică preamărirea fratelui Traian; este un gest de şmecherie proprie mahalalei portului, de prostire în faţă, cu un exemplu eroic.